Vaticanul investighează vindecarea inexplicabilă din punct de vedere științific a unui bărbat din Brazilia cu o tumoare pe creier în ultimul stadiu.
Vindecarea inexplicabilă din punct de vedere științific a unui bărbat cu o tumoare pe creier în ultimul stadiu. Acesta este miracolul care ar putea duce la canonizarea Maicii Tereza de Calcutta, în timpul Jubileului Milostivirii.
În Santos (Brazilia), este în curs procesul diecezan asupra presupusului eveniment miraculos, iar Congregația pentru cauzele Sfinților adună probe, rapoarte medicale și mărturii de la fața locului. La Vatican, până în momentul de față au ajuns numeroase semnalări de posibile miracole atribuite mijlocirii Fericitei călugărițe albaneze, fondatoare a Misionarelor Carității, printre care unul se pretinde că ar fi avut loc în SUA. Dar cazul cel mai izbitor, cu cele mai multe șanse de succes, pe care Sfântul Scaun a decis să-l aprofundeze se referă tocmai la vindecarea completă a unui credincios din Santos, care s-a rugat în mod intens la Maica Tereza, și căruia i-a dispărut brusc și inexplicabil cancerul, răspândit pe o mare parte din creier.
Au trecut 12 ani de la beatificarea Maicii Tereza de Calcutta, celebrată în Piața Sfântul Petru din Roma de către Papa Ioan Paul al II-lea. Procesul care a dus la recunoașterea virtuților eroice și la primul miracol necesar pentru a fi proclamată Fericită, s-a deschis la mai puțin de 2 ani de la moartea sa, datorită răspânditei faime de sfințenie. Postulatorul cauzei de beatificare a fost Părintele Brian Kolodiejchuk.
Maica Tereza s-a născut pe 26 august 1910 la Skopje, din părinți albanezi, dar majoritatea vieții și-a petrecut-o în India, unde s-a îngrijit de cei mai marginalizați și săraci, ca răspuns la chemarea lui Isus: „Vino, fii lumina mea”. A fondat Congregația Misionarelor Carității, iar mai târziu Congregația Frații Misionari ai Carității. În ultimii ani ai vieții sale, în ciuda problemelor grave de sănătate, Maica Tereza a continuat să conducă congregația și să răspundă nevoilor săracilor și ale Bisericii. În 1997, surorile Maicii Tereza erau peste 4000, prezente în 610 case de misiune, răspândite în 123 de țări ale lumii. În martie 1997, „sfânta săracilor” a binecuvântat-o pe nou-aleasa Superioară Generală a Misionarelor Carității și a făcut ultima călătorie în străinătate. După ce l-a întâlnit pe Papa Ioan Paul al II-lea pentru ultima dată, s-a întors la Calcutta, unde și-a petrecut ultimele săptămâni ale vieții. A murit pe 5 septembrie 1997, iar trupul său a fost îngropat în prima casă a Misionarelor Carității. Mormântul său a devenit în scurt timp loc de pelerinaj și de rugăciune pentru persoanele de toate credințele, bogați și săraci, fără nici o deosebire.
Maica Tereza a lăsat un testament de credință nezdruncinată, de speranță invincibilă și de caritate extraordinară. Canonizarea sa ar putea constitui momentul spiritual cel mai puternic al Anului Sfânt, care se va deschide pe 8 decembrie și se va încheia pe 20 noiembrie 2016. În timpul călatoriei sale în Albania, Papa Francisc a povestit momentul în care a cunoscut-o pe Maica Tereza, în timpul Sinodului din 1994. Fericita, pe nume Gonxhe Bojaxhiu, originară din Skopje, era o femeie care nu se lăsa impresionată nici măcar de adunarea Sinodului, și „spunea întotdeauna ceea ce vroia să spună”. Această mărturisire a fost dezvăluită în cadrul conferinței de presă de la Tirana de către Părintele Federico Lombardi, Directorul Biroului de Presă al Sfântului Scaun. Reamintind circumstanțele întâlnirii cu fericita celor mai săraci între săraci, la Sinodul din 1994, Papa Francisc a declarat: „În timpul lucrărilor, ea ședea chiar în spatele meu. Am admirat forța și decizia din intervențiile sale, fără a se lăsa intimidată de Sinodul Episcopilor. Spunea ceea ce vroia să spună...”. Apoi Papa a adăugat, zâmbind: „M-aș fi temut să fi fost superioara mea!”.
Traducere: Liviu Ursu
