Doamne, cine va putea trece pragul casei Tale
Și să pună piciorul pe muntele Tău cel sfânt?
Cel care umblă fără prihană şi care înfăptuiește dreptatea,
Cel ce păstrează o inimă sinceră,
Cel ce are buzele curate de înșelăciune,
Cel ce nu a făcut rău vecinului său
Și n-a ofensat pe fratele său.
Cel ce nu-l onorează pe mârșav
Și îi cinstește pe cei ce se tem de Domnul.
Cel ce își ține promisiunile,
Cel ce nu-și dă argintul cu camătă
Și nu vinde pentru profit cele drepte.
Cel ce face acestea nu are de ce să se teamă.
Doamne, cine va putea trece pragul casei Tale și să pună piciorul pe muntele Tău cel sfânt? Începutul psalmului 14 este o întrebare care exprimă starea de preocupare a omului ca să poată sta în preajma Domnului. Origen vorbește de sentimentul de exil pe care îl trăiește omul atunci când este departe de Domnul, iar acest sentiment dispare doar când pașii se îndreptă spre casa lui Dumnezeu.
Cel ce… cel ce… înșiruirea calităților pe care trebuie să le aibă omul pentru a se putea apropia fără teamă de Domnul nu vrea să fie o lista exhaustivă și nici o cauză de poticnire. Psalmul nu vrea să fie un filtru pentru a spune cine se apropie și cine nu de Domnul, ci se dorește a fi o conștientizare o omului față de câteva fapte care nu sunt compatibile în nici un fel cu viața unui om dedicat lui Dumnezeu.
Pr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno
