Corneliu Coposu, politicianul, omul de stat, luptătorul anti-comunist, mărturisitorul-lumină din temniţele beznei totalitare, era şi un foarte bun cântăreţ bisericesc. Am avut bucuria şi privilegiul să cânt împreună cu el de mai multe ori în biserica Sf. Maria de pe strada Acvila din Bucureşti la începutul anilor '90. Venea la biserică în timpul săptămânii sau duminica după slujbă, ca să fie cat se poate de discret... Se cunoştea cu părintele Augustin Ciungan, Vicarul Bucureştilor şi al Vechiului Regat, al cărui ucenic am fost până în ultimele clipe ale sale. Seniorul nu se sfia să vină la strană şi cântam împreună. Biserica, în care eram numai noi şi familiari sau colaboratori ai săi, se umplea de o cântare sfântă şi caldă. Avea o voce joasă, lină şi duioasă şi deosebit de precisă. Era desăvârşit cunoscător al cântărilor bisericeşti aşa cum se cântau ele în Ardeal, la Blaj şi pe Valea Târnavelor. Lucrul nu ar trebui să ne mire, atâta vreme cât era fiu, nepot şi strănepot de preoţi uniţi (greco-catolici) atât pe linie paternă cât şi pe linie maternă.
Glasul lui înaintea Tronului ceresc, pururea!
În veci pomenirea lui!
Pr. Eduard Fărtan
