Evanghelia de duminica trecută, ne invită prin glasul îngerului, să mergem în Galilea noastră, în viața cotidiană, acolo unde a început povestea noastră de dragoste cu Dumnezeu. Acolo Isus ne așteaptă, acolo îl putem întâlni. Astăzi vedem împlinit acest cuvânt al îngerului, fiindcă Mântuitorul ne întâlnește în chiar locul durerilor noastre, acolo unde ne-am aștepta mai puțin, acolo unde abundă suferințele, paraliziile, bolile și mizerile noastre. În locul în care păcatul pare stăpân pe veci, ținând paralizați și legați de pământ o mare de oameni ce caută flămânzi vindecarea, pândind cu disperare o cât de firavă mișcare a apei. Nu este un loc al comuniunii, ci un loc în care fiecare se luptă doar pentru el. Cel care ajunge primul, acela ia totul! Un fel de parabolă a societații de astăzi…
Și totuși aici, tocmai aici, Isus își face simțită prezența. Într-o astfel de Galilee, pe care o recunoaștem într-un fel sau altul și în viața noastră, Fiul lui Dumnezeu pășește. Se apropie de cel care poate cel mai bine simbolizează întreaga omenire: un om de 38 de ani așteapta la marginea scăldătoarei. Poporul ales merge 40 de ani prin deșert și cei ieșiți din exilul Egiptului mor fără a vedea Țara Făgăduită. Acesta mai are puțin până la 40. Isus îl găsește în ultimul moment și îi spune: “ridică-te, ia-ți patul tău și umblă!”
În întâlnirile cu Isus există întotdeauna două momente. Unul, în care simțim pentru prima dată atingerea Lui, vindecarea Lui. Și este o ocazie pentru a decide ce vrem să facem cu viața noastră. Putem să facem ca cei nouă leproși, care se vindecă și pleacă mai departe. E o variantă. Au fost vindecați de lepră, însă e doar o mică vindecare, fiindcă rămân sub semnul inexorabil al morții. Există însă și o altă variantă, ca cea aleasă de cel de-al zecelea lepros, samaritean, de orbul din naștere sau de paraliticul din evanghelia de astăzi: vindecarea ne duce înspre Cel ce ne vindecă și se transformă astfel în marea vindecare, adică în mântuire. Nici o boală și nici măcar moartea nu mai au putere asupra noastră, fiindcă l-am întâlnit pe Stăpânul Vieții!
Isus nu vine să ne aducă doar vindecare, ci mântuirea. Nu doar o rezolvare parțială și de moment, ci una definitivă. Apa dăruită samarinencei este un semn pentru Apa Vie. Pâinea înmulțită în fața mulțimilor, un semn pentru Pâinea Vieții. Fiindcă toate aceste semne și orice vindecare, până chiar și învierea din morți a lui Lazăr la aceeași viață dinainte, dacă nu ne deschid calea înspre Cel Înviat, nu fac decât să amâne cu câteva clipe momentul altor lipsuri, altor boli și al unei alte morți. Adevărata înviere și adevărata vindecare este cea la o viață nouă, dăruită de Cristos, Salvatorul nostru. Singurul care ne poate mântui din această Vale a Plângerii și din răutatea ei, pentru a ne conduce înspre Veșnica Viață!
De aceea, să cerem cu încredere vindecare pentru orice boală trupească, fără a uita să implorăm adevărata vindecare, mântuirea sufletului, ascensor al nostru pentru Viața Veșnică!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 5,1-15
În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor şi Isus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Isus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceasta Isus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Isus este Cel ce l-a făcut sănătos.
