Un an de la canonizarea Papei Ioan Paul al II-lea.
Sâmbătă, 25 aprilie a. c., cu două zile înainte de celebrarea unui an de la canonizarea Papei Ioan Paul al II-lea, Primăria oraşului Beclean, Casa de Cultură „Radu Săplăcan” şi Clubul „Radu Săplăcan” au organizat la Beclean o întâlnire sub genericul „Papa Ioan Paul al II-lea la zece ani de la trecerea în eternitate”. Pentru început, moderatorul întâlnirii, scriitorul Alexandru Petria l-a prezentat pe Menuţ Maximinian, un scriitor echilibrat, care a avut realizări frumoase în ultimii ani, fapt dovedit şi prin numărul mare de premii câştigate, dar şi prin colaborarea cu revista “Tribuna”. A urmat un recital de poezie susţinut de Menuţ Maximinian, cu tematică religioasă, din revistele unde a publicat : Dacia literară, Apostrof, Mişcarea literară, precum şi din antologia “Cele mai frumoase poezii”.
Foto: Călin Săsărman
Preotul Alin Cîndea a vorbit aplicat despre viaţa Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, despre întâlnirea personală cu acesta, despre virtuţile de sfânt.
Foto: Călin Săsărman
Considerat drept una dintre cele mai luminoase figuri ale istoriei secolului XX, Karol Jozef Wojtyla, cunoscut în toată lumea ca Papa Ioan Paul al II-lea, s-a născut pe 18 mai 1920, la Wadowice, Polonia, într-o familie de credincioși catolici, și a devenit primul papă de altă origine decât cea italiană de la Papa Adrian al VI-lea, adică din 1522.
Pontificatul său de 26 de ani (octombrie 1978 - aprilie 2005) este considerat al treilea ca durată din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 de ani) și a lui Pius al IX-lea (31 de ani). Rolul său în ultimul sfert al veacului trecut, o perioadă de profunde transformări, atât din punct de vedere politic, cât și religios, a fost unul covârșitor.
Prima mișcare anticomunistă din spatele Cortinei de Fier, Sindicatul „Solidaritatea”, s-a format imediat după alegerea sa ca suveran pontif - pe 16 octombrie 1978, în țara sa de origine, Polonia și a găsit în Papa Ioan Paul al II-lea un veritabil pilon al ideilor de democratizare.
A militat pentru concilierea între bisericile-surori, catolică și ortodoxă, fiind primul papă din istorie care a vizitat o țară ortodoxă, România, dar și primul suveran pontif care a ajuns în Israel și care a vizitat o sinagogă, dar și o moschee.
Sursa afiş AICI
Papa Ioan Paul al II-lea s-a angajat personal în atenuarea sau rezolvarea unor probleme complexe ale păcii interne și internaționale: în Nigeria, în Chile, în Nicaragua, în Iugoslavia, în Orientul Apropiat, în Cuba, în Filipine etc.
Deși declara că predică Evanghelia, și nu Democrația, intervențiile sale au constituit totdeauna un pericol pentru regimurile dictatoriale.
La începutul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea, Sfântul Scaun avea relații diplomatice cu 84 de state. Până în 2003, numărul a fost mărit la 172 de state. În același timp, Vaticanul participă acum ca membru deplin sau ca observator în diverse organizații internaționale și regionale.
Pe 13 mai 1981, pe când se pregătea să îi salute pe credincioșii adunați în Piața Sfântului Petru, a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Ağca, care a tras cu pistolul din apropiere. Acel glonț aproape l-a costat viața pe papă, care avea să afirme despre accident: „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care Papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit. În timpul vizitei sale din 1983, papa l-a iertat în mod public pe agresor.
A fost cel mai iubit cap al Bisericii Catolice, dovadă servind miile de oameni strânși în Piața San Pietro din Vatican în ceasurile de dinaintea dispariției sale, aplaudând minute în șir atunci când sufletul Papei Ioan Paul al II-lea a părăsit corpul pământesc.
În urma Decretului emis de succesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, la 14 ianuarie 2011, Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat la 1 mai 2011, la Vatican. Slujba de beatificare a fost prezidată de Papa Benedict al XVI-lea. Azi se împlineşte un an de la canonizarea Papei Ioan Paul al II-lea.
O întâlnire de suflet la Beclean, sub semnul credinţei.
Tania Budişan
