Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 15 aprilie 2015
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Cateheza de astăzi este dedicată unui aspect central al temei despre familie: acela al marelui dar pe care Dumnezeu l-a dăruit omenirii prin crearea bărbatului şi femeii şi prin sacramentul căsătoriei. Această cateheză şi următoarea se referă la diferenţa şi complementaritatea dintre bărbat şi femeie, care se află în apogeul creaţiei divine; apoi, celelalte două care vor urma vor fi despre alte teme ale căsătoriei.
Începem cu un scurt comentariu la prima relatare a creaţiei, în Cartea Genezei. Aici citim că Dumnezeu, după ce a creat universul şi toate fiinţele vii, a creat capodopera, adică fiinţa umană, pe care a făcut-o după chipul său: "După chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat" (Gen 1,27), aşa spune Cartea Genezei.
Şi aşa cum ştim toţi, diferenţa sexuală este prezentă în atâtea forme de viaţă, în lunga scară a vieţuitoarelor. Dar numai în bărbat şi în femeie ea poartă în sine chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: textul biblic repetă asta de trei ori în două versete (26-27): bărbatul şi femeia sunt chip şi asemănare a lui Dumnezeu. Asta ne spune că nu numai bărbatul luat în sine este chip al lui Dumnezeu, nu numai femeia luată în sine este chip al lui Dumnezeu, ci şi bărbatul şi femeia, ca pereche, sunt chip al lui Dumnezeu. Diferenţa dintre bărbat şi femeie nu este pentru contrapoziţie, sau subordonare, ci pentru comuniune şi naştere, tot după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Experienţa ne învaţă asta: pentru a se cunoaşte bine şi a creşte armonios fiinţa umană are nevoie de reciprocitate între bărbat şi femeie. Când acest lucru nu se întâmplă, se văd consecinţele. Suntem făcuţi pentru a ne asculta şi a ne ajuta reciproc. Putem spune că fără îmbogăţirea reciprocă în această relaţie - în gândire şi în acţiune, în afecte şi în muncă, şi în credinţă - cei doi nu pot nici măcar să înţeleagă până la capăt ce anume înseamnă a fi bărbat şi femeie.
Cultura modernă şi contemporană a deschis noi spaţii, noi libertăţi şi noi profunzimi pentru îmbogăţirea înţelegerii acestei diferenţe. Însă a introdus şi multe îndoieli şi mult scepticism. De exemplu, eu mă întreb dacă aşa-numita teorie gender nu este şi expresie a unei frustrări şi a unei resemnări, care tinde să şteargă diferenţa sexuală pentru că nu mai ştie să se confrunte cu ea. Da, riscăm să facem un pas înapoi. De fapt, înlăturarea diferenţei este problema, nu soluţia. În schimb, pentru a rezolva problemele de relaţie, bărbatul şi femeia trebuie să-şi vorbească mai mult, să se asculte mai mult, să se cunoască mai mult, să se iubească mai mult. Trebuie să se trateze cu respect şi să coopereze cu prietenie. Cu aceste baze umane, susţinute de harul lui Dumnezeu, este posibil să se proiecteze unirea matrimonială şi familială pentru toată viaţa. Legătura matrimonială şi familială este un lucru serios, este un lucru serios pentru toţi, nu numai pentru cei care cred. Aş vrea să-i îndemn pe intelectuali să nu distrugă această temă, ca şi cum ar fi devenit secundară pentru angajarea în favoarea unei societăţi mai libere şi mai drepte.
Dumnezeu a încredinţat pământul alianţei bărbatului şi femeii: eşecul său usucă lumea afectelor şi întunecă cerul speranţei. Semnalele sunt deja îngrijorătoare şi le vedem. Aş vrea să indic, printre multele puncte, două puncte pe care eu cred că trebuie să ne angajeze cu urgenţă mai mare.
Primul. Este neîndoielnic faptul că trebuie să facem mult mai mult în favoarea femeii, dacă vrem să redăm mai mult forţă reciprocităţii dintre bărbaţi şi femei. De fapt, este necesar ca femeia să fie nu numai mai ascultată, ci ca glasul ei să aibă o greutate reală, o autoritate recunoscută, în societate şi în Biserică. Modul însuşi cu care Isus a considerat-o pe femeie într-un context mai puţin favorabil decât al nostru, pentru că în acele timpuri femeia era chiar pe locul al doilea, şi Isus a considerat-o într-o manieră care dă o lumină puternică, ce luminează un drum care duce departe, din care am parcurs numai o mică bucată. Încă nu am înţeles în profunzime care sunt lucrurile pe care ni le poate da geniul feminin, lucrurile pe care femeia le poate da societăţii şi chiar şi nouă: femeia ştie să vadă lucrurile cu alţi ochi care completează gândirea bărbaţilor. Este un drum care trebuie parcurs cu mai multă creativitate şi îndrăzneală.
O a doua reflecţie se referă la tema bărbatului şi femeii creaţi după chipul lui Dumnezeu. Mă întreb dacă criza colectivă de încredere în Dumnezeu, care ne-a făcut atât de mult rău, ne face să ne îmbolnăvim de resemnare în faţa necredinţei şi cinismului, nu este legată şi de criza alianţei dintre bărbat şi femeie. De fapt, relatarea biblică, ne spune, cu marea frescă simbolică despre paradisul pământesc şi păcatul strămoşesc, tocmai că această comuniune cu Dumnezeu se reflectă în comuniunea perechii umane, iar pierderea încrederii în Tatăl ceresc generează diviziune şi conflict între bărbat şi femeie.
De aici vine marea responsabilitate a Bisericii, a tuturor credincioşilor, şi înainte de toate a familiilor credincioase, pentru a redescoperi frumuseţea planului creator care înscrie chipul lui Dumnezeu şi în alianţa dintre bărbat şi femeie. Pământul se umple de armonie şi de încredere atunci când alianţa dintre bărbat şi femeie este trăită în bine. Şi dacă bărbatul şi femeia o caută împreună între ei şi cu Dumnezeu, fără îndoială că o găsesc. Isus ne încurajează explicit la mărturia acestei frumuseţi care este chip al lui Dumnezeu.
Francisc
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
