Aproape o mie de credincioşi greco-catolici au fost prezenţi la slujba de Înviere celebrată la Catedrala Sfânta Treime din Blaj de episcopul Curiei Arhiepiscopale Majore de Blaj, Claudiu, alături de un sobor de preoţi.
Credincioşii au asistat la slujba religioasă, transmisă în direct de postul de televiziune DIGI 24, atât din catedrală, cât şi din Piaţa 1848, ambele trasate după planurile episcopului Inocenţiu Micu Klein.
Unul dintre monumentele reprezentative ale Blajului, Catedrala Sfânta Treime, este locul în care, din 1997, se află rămăşiţele pământeşti ale ctitorului său, episcopul Inocenţiu Micu Klein.
Centru al Bisericii Greco-Catolice, oraşul a fost ridicat după un plan schiţat de însuşi Micu Klein, considerat întemeietorul Blajului românesc. Înainte de strămutarea la Blaj a reşedinţei episcopiei unite greco-catolice, în 1737, localitatea era doar un sat, calvinesc şi unguresc, numărând aproximativ 20 de familii. Doi ani mai târziu, în 1739, Blajul este declarat târg, oppidum, transformându-se curând într-un adevărat oraş.
Micu Klein a trasat străzile principale, a indicat locul pieţei, al catedralei, al mănăstirii, al reşedinţei episcopale, executate mai târziu, după planurile întocmite de arhitectul Curţii Imperiale, Ioan Martinelli.
Centrul istoric – Piaţa 1848, un parc în care se încrucişează câteva alei – este locul în care au avut loc adunările populare din 3 aprilie şi din 2/14 mai 1848.
În centrul istoric se află şi Catedrala Sfânta Treime, construită între 1741 şi 1748, în stil baroc. Slujirea în biserică a început însă doar în 1765, după finalizarea iconostasului, pictat de sârbul Ştefan Tenetzky. Acesta a realizat şi cupola, sculptată în stil bizantin, dar şi cu elemente locale. În 1836 au fost adăugate cele două turnuri, dobândind aspectul de astăzi.
Nicolae Iorga spunea despre iconostas, lucrat în lemn de tei de către meşterul tâmplar Aldea din Târgu Mureş, între 1749 şi 1765, că este unul dintre cele mai mari şi mai frumoase din ţară.
În această catedrală şi-a rostit Simion Bărnuţiu, în 2 mai 1848, celebrul discurs devenit programul politic al românilor din Transilvania, considerat „cea mai mare operă oratorică din istoria românilor”.
