În cei doi ani de pontificat, Sfântul Părinte a invitat în nenumărate rânduri la Sacramentul Reconcilierii. În puţinele zile care ne despart de Sărbătoarea Sfintelor Paşti din acest an, papa Francisc ne cheamă la ceea ce numeşte el „tandreţea” sau „îmbrăţişarea lui Dumnezeu”. „Spovedania – scrie Papa marţi, 31 martie, pe reţeaua de socializare Twitter – este sacramentul tandreţii lui Dumnezeu, felul său de a ne îmbrăţişa”. Un mesaj scurt şi concis, pe care a l-a aprofundat monseniorul Bruno Forte, arhiepiscop de Chieti-Vasto (Italia), într-un interviu pentru redacţia centrală Radio Vatican:
„Imaginea sugerează imaginea evangelică a tatălui, care stând la fereastră îşi vede fiul rătăcitor întorcându-se de departe, îi aleargă în întâmpinare şi îl îmbrățișează. Aşadar mi se pare că papa Francisc a dorit să evoce Milostivirea profundă a lui Dumnezeu, faptul că Dumnezeul lui Isus Cristos este un tată care ne iubeşte , ne respectă chiar şi atunci când noi alegem ceva ce este împotriva Voinţei sale, iar El este întotdeauna pregătit să ne primească, să aştepte întoarcerea noastră şi să ne aştepte când ne întoarcem. Aşadar, în locul unei viziuni judiciare – care a dominat în trecut viziunea asupra Sacramentului Pocăinţei şi unde preotul era în oarecare sens judecător al greşelilor noastre– suntem în faţa unei întâlniri de iubire, de aşteptare, de primire festivă, adică imaginea unei Milostiviri depline”.
Imaginea unui Tată care iartă întotdeauna este recurentă în discursurile Sfântului Părinte. El spunea chiar la începutul Pontificatului că „Dumnezeu nu se oboseşte niciodată să ne ierte, suntem noi cei care obosim să-i cerem iertare”.
De ce se astăzi se pierde atât de uşor încrederea în iertarea lui Dumnezeu?
„Mecanismul păcatului este un mecanism care afectează integritatea persoanei în adâncul său şi primul efect devastant al răului, este răul pe care ni-l facem nouă înşine. Tocmai de aceea, se pierde sensul propriei demnităţi şi se rătăceşte credinţa în posibilitatea iertării, pe care Dumnezeu ne-o oferă. Iată de ce este fundamental să ne îndreptăm privirea către milostivirea Domnului, pentru a putea găsi strada reconcilierii. Un Dumnezeu judecător i-ar ţine încă departe pe cei care au păcătuit. Un Dumnezeu de infinită milostivire, aşa cum subliniază papa Francisc, este un Dumnezeu care îi atrage la sine pe fiii săi, care cere sufletului tău să aibă încredere în El, în ciuda tuturor păcatelor”.
În predicile sale de la Sfânta Liturghie din Casa „Sf. Marta”, vorbind despre Taina Spovedaniei, papa Francisc spunea că «este nevoie de simplitate, dar şi de curaj». Aceste calităţi par să fie însă tot mai puţin prezente la creştini atunci când se apropie de Confesional, dar sunt esenţiale. Mons. Bruno Forte:
„Simplicitatea este necesară pentru că «a fi simpli» înseamnă a fi adevăraţi, a şti să ne aşezăm în faţa lui Dumnezeu fără justificări (alibi) sau mecanisme de apărare. Fără aceste supra-structuri care complică astăzi raporturile umane şi uneori complică şi raportul nostru cu Tatăl Ceresc. Ceea ce Pontiful repetă necontenit este că «Dumnezeu este iubire». De aceea, relaţia cu Dumnezeu trebuie trăită în semnul dragostei – care înseamnă încredere, eliberarea fricii, curajul de a regăsi în iubire forţa de a fi noi înşine, după chipul Lui Dumnezeu. În esenţă, curajul este o virtute care nu poate fi separată de încredere şi iubire. Dacă nu ai dragoste, dacă nu ai încredere, dacă nu te simţi iubit, este greu să te simţi curajos(ă). În schimb, dacă le ai pe toate acestea, curajul te face să te deschizi către ceea ce un mare teolog evanghelic – Karl Barth– numea «posibilităţile imposibile ale lui Dumnezeu», cele care ne vin revelate tocmai în Săptămâna Sfântă”.
