In a doua zi a săptămânii mari a sărbătorii Învierii (luni, 29 aprilie 2013), protopopul Liviu Maximilian Sabău a fost chemat la Domnul. Moment de durere şi întristare pentru credincioşii bisericii noastre în aceste zile, dar şi de bucurie, dacă luăm în considerare credinţa populară care ne lasă să credem că cei plecaţi din viaţă în acest timp se vor bucura de împărăţia Domnului.
Liviu Maximilian Sabău îşi are obârşia din Grebenişu de Câmpie, localitate românească din inima Transilvaniei, binecuvântată de Dumnezeu, unde a văzut lumina zilei la 8 septembrie 1919. Atras de studii, după Şcoala primară din localitatea natală se îndreaptă spre Blajul aspiraţiilor noastre de atunci, unde urmează cursurile Liceului „Sfântul Vasile cel Mare”, iar apoi, studiile superioare le continuă la Academia Teologică. Vicisitudinile timpului, Dictatul de la Viena iar apoi Al Doilea Război Mondial, îl determină să se orienteze spre o carieră militară. Era nevoie atunci de paznic la hotare, motiv pentru care urmează Şcoala Militară de Ofiţeri din Arad, care îi conferă funcţia de comandant de companie în Batalionul 6 Vânători de Munte, până la terminarea războiului. La reîntoarcerea de pe front, se angajează ca pedagog şcolar la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş pentru scurt timp. Realităţile istorice mai puţin generoase cu rezervistul care avea studii teologice greco-catolice şi militare burgheze, refuzul de a trece la credinţa ortodoxă şi convingerile militare nu concordau cu evoluţia societăţii româneşti postbelice fiind urmărit permanent de autorităţile comuniste. Astfel, este nevoit a se transfera cu serviciul în mai multe localităţi din România, între care: Topliţa, Lehliu, Vălenii de Munte, Făgăraş şi Râciu. Din anul 1967 a devenit salariat al Băncii Naţionale, Sucursala Târgu-Mureş în funcţia de casier iar apoi de trezorier de unde se pensionează în anul 1979. Era un loc de muncă mai puţin public şi de mare răspundere, corectitudine şi încredere.
După pensionare se reîntoarce la adevărata sa profesie, aceea de păstor al sufletelor, ca preot greco-catolic, prin binecuvântarea „in pectore” a P. S. Alexandru Todea, cardinalul de mai târziu a BRU. De acum va începe lungul drum al activităţii sale în clandestinitate. Acesta presupunea celebrarea zilnică a serviciului religios, a Sfintei Liturghii, oficierea mărturisirilor şi administrarea sfintelor sacramente, a tainelor cununiilor şi botezurilor, a înmormântărilor şi de tot ce tine de practica şi trăirea sufletească în acei ani de interdicţie religioasă. A fost în permanentă legătură ci Episcopul Alexandru Todea pe atunci cu sediul în Reghin, cu numeroşi preoţi aflaţi în activitate clandestină din Târgu-Mureş şi împrejurimi între care: dr. Emil Puni, Grigore Friciu, Iosif Pop, Petru Natea, Ioan Roşca, Augustin Giurgiu, Dumitru Postămaș, Aurel Comes, Grigore Dogaru, Ioniţă Conţiu, Zucu Dogaru, Gavril Branea ş. a. Împreună cu aceştia şi mulţi alţii s-a pregătit noul eşalon de preoţi pentru mult aşteptatul moment al punerii în libertate a bisericii greco-catolice.
După 1989, părintele Liviu îşi va consacra toate energiile organizării bisericii sale, a punerii ei în toate drepturile legitime, recuperarea credincioşilor, a lăcaşurilor de cult, caselor parohiale şi a fondului funciar deţinut, activitate dificilă şi anevoioasă. Primele Sfinte Liturghii au fost oficiate în aer liber sau în locuri improprii (şcoli cluburi, săli de gimnastică, case de cultură etc.). Calităţile de bun organizator i-au atribuit funcţia de protopop al Târgu-Mureşului. Acum devine imperios necesară construcţia de noi biserici, lucru care s-a şi întâmplat. În timpul său au fost puse bazele unui aşezământ social şi ecleziastic (o capelă), devenit acum sediu protopopial. Deseori îl întâlneam pe părintele Liviu făcând drumul de acasă ori de la capela din Str. Bernady spre instituţiile administrative ale municipiului şi judeţului ori spre şantierul construcţiei, traversând centrul municipiului. Întotdeauna era senin, cu capul ridicat, privea în ochi, încrezător în tot ce întreprinde. Îşi făcea timp să se oprească cu fiecare cunoscut şi să dea o rază de speranţă fiecăruia.
La recomandarea Sa, Fundaţia Culturală „Vasile Netea” a inclus în planul său de editare a „Caietelor mureşene”, memoriile fostului părinte vicar episcopal al Târgu-Mureşului de odinioară Iosif Pop. Ele au apărut sub îngrijirea subsemnatului regretatului om de cultură Melinte Şerban, carte pe care o onorează cu o prefaţă. Preotul Iosif Pop provenea tot dintr-o familie numeroasă, tatăl său fiind preot de la care a primit o imensă bogăţie spirituală: „o inteligenţă ieşită din comun, subordonată prin credinţă lui Dumnezeu, o voinţă gata să treacă la acţiune în executarea binelui prezentat de raţiune, cu simţurile supuse facultăţilor superioare; cu dragoste faţă de muncă, o conştiinţă dreaptă şi sigură, o fire generoasă, o inimă iubitoare de Dumnezeu şi de oameni, încununată cu blândeţe, generozitate, fineţe şi bunătate. La aceste calităţi înnăscute şi cultivate prin educaţia în familie se adaugă şi cele câştigate prin eforturi personale, prin rugăciuni, meditaţii şi prin multe volume de cărţi bune citite şi studiate”.
Liviu Sabău era în primul an de teologie (1938-1939) când l-a cunoscut pe părintele Iosif Pop. Era în căutarea unui model. Modelul a devenit Iosif Pop. Nu întâmplător cuvintele mentorului spiritual devin trăsături ale discipolului. Nu întâmplător acesta îi devine confesorul său la care se mărturisea săptămânal şi se împărtăşea zilnic.
Pentru merite deosebite, Liviu Maximilian Sabău a fost distins încă din timpul războiului cu decoraţia „Coroana României”în grad de cavaler, cu frunze de stejar; titlul de Canonic onorar acordat de Mitropolia din Blaj; „Cetăţean de onoare” al municipiului Târgu-Mureş (1999) şi „Diploma de Excelenţă” însoţită de „Fibula de la Suseni” acordate din partea Prefecturii Judeţului Mureş (2004).
Toate acestea îl consacră ca o importantă personalitate a vieţii religioase şi de obşte a municipiului Târgu-Mureş, un model şi o aspiraţie demne de urmat.
Slujba de înmormântare a fost oficiată de Preasfinţia Sa Claudiu Pop – Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore din Blaj, părintele vicar Paul Turcu, protopop de Aiud, impreuna cu un numeros sobor de protopopi și preoți. În așteptarea învierii celei de obște, preacucernicul părinte se va odihni în cimitirul Bisericii de Piatră, unde a fost depus.
A consemnat Dimitrie POPTĂMAŞ
Sursa: bru.ro
