De Massimo Introvigne
Celebrând Sf. Liturghie în duminica din 28 aprilie în Piața Sf. Petru, pentru circa 70 de mii de tineri și administrând personal Sfântul Mir la 44 de copii, pe care i-a încredinţat apoi Sfintei Fecioare în timpul rugăciunii „Regina Coeli”, Papa Francisc - într-un limbaj simplu, adresat tinerilor - le-a propus trei imagini, invitându-i să nu se conformeze simplelor raţiuni la modă, ci să ştie să meargă împotriva curentului conduşi fiind de credinţă.
Prima imagine este aceea a Sf. Ioan „ un cer nou şi un pământ nou”. În ce sens, s-a întrebat Papa, „noul” devine aici o categorie pozitivă? Pentru tineri astăzi a zice că ceva este „nou” implică de obicei o judecată pozitivă. Dar, nu tot timpul acest mod de a gândi este corect, şi nu toate noutăţile sunt bune. Noutăţile „lumeşti” „ sunt toate provizorii, trec şi se caută tot timpul mult mai mult”. „Noutatea lui Dumnezeu” este cu adevărat o noutate bună și „nu se aseamănă noutăţilor lumeşti”. Acestea sunt, clar, provizorii în timp, dar „ adevărul pe care Dumnezeu îl dăruieşte vieţii noastre este definitiv”.
Şi cuvântul „definitiv”, a explicat Pontiful tinerilor, se înţelege în două sensuri. Înainte de toate Apocalipsa Sf. Ioan ne arată că noutatea lui Dumnezeu este definitivă în sensul că durează pentru totdeauna, pentru veşnicie, chiar după moarte, şi după sfârşitul istoriei umanităţii. În „Cetatea Sfântă care coboară de la Dumnezeu”, totul „este nou, transformat în bine, în frumuseţe, în adevăr; nu există întristare, plâns...”. Astfel Sf. Ioan ne reaminteşte „ că suntem pe calea care duce la Ierusalimul cel ceresc, noutatea definitivă pentru noi şi pentru realitate, ziua fericită în care putem să vedem chipul Domnului – acel chip minunat, foarte frumos al Domnului Isus, vom putea să fim cu El pentru totdeauna, în iubirea Sa”.
Dar, în al doilea rând, adjectivul „definitiv” nu se referă doar la un viitor escatologic, „când vom fi cu El”, cu Dumnezeu. Nu, acest caracter definitiv al noutăţii lui Dumnezeu îl experimentăm noi „astăzi: Dumnezeu face totul nou, Spiritul Sfânt ne transformă cu adevărat şi vrea să transforme, prin intermediul nostru, lumea în care trăim”.
Sigur, pentru ca această noutate a lui Dumnezeu să transforme lumea este nevoie ca noi să o acceptăm. Făcând apel la cuvintele „ deschideţi, mai mult deschideţi larg porţile lui Cristos” zise de către Fericitul Ioan Paul al II-lea (1920-2005), Papa Francisc a îndemnat:” Să deschidem porţile Spiritului, să ne lăsăm conduşi de El, să lăsăm ca acţiunea lui Dumnezeu să continue, să ne facă bărbaţi și femei noi, însufleţiţi de iubirea lui Dumnezeu, pe care Spiritul Sfânt ni-l dă!”. Este ceva pe care şi copiii care au primit Sfântul Mir pot să-l facă, plecând de la acele gesturi mici pline de bunătate, temă pe care Papa o reia des: „ Ce frumos dacă fiecare dintre voi seara, ar putea să zică: astăzi la şcoală, acasă, la serviciu, condus de Dumnezeu, am făcut un gest de iubire faţă de colegul meu, faţă de părinţii mei, faţă de un bătrân! Ce frumos!”.
A doua imagine este aceea a „suferinţelor” evocată în Faptele Apostolilor: „ Trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu prin multe suferinţe” (Fapte 14,22). Şi tinerii pot să înţeleagă: calea bisericii şi calea noastră creştină a fiecăruia în parte, nu e întotdeauna uşoară, se întâlnesc dificultăţi, suferinţe. A-l urma pe Domnul, a lăsa ca Spiritul să transfome zonele noastre întunecate, comportamentele noastre care nu sunt după Dumnezeu şi să spele păcatele noastre, este un drum care întâmpină multe obstacole, în afara noastră, în lume dar şi înlăuntrul nostru, în suflet”. Acesta este drumul creştinului, calea celui care a primit Sfântul Mir, calea trasată de Isus, drumul Crucii: dificultăţile, suferinţele, fac parte din drumul care duce la gloria lui Dumnezeu, ca şi pentru Isus, care a fost glorificat pe Cruce; le întâlnim tot timpul în viaţă! Să nu ne descurajăm! Avem forţa Spiritului Sfânt pentru ca să învingem aceste suferinţe”.
A treia imagine este aceea a fermităţii în credinţă. Cei miruiţi sunt invitaţi să rămână „fermi în drumul credinţei cu speranţă puternică în Domnul. Aici este secretul drumului nostru!”. Dar, atenţie, a zis Papa copiilor, această invitaţie în a rămâne fermi astăzi nu este o invitaţie la a sta nemişcaţi. Este o invitaţie de a avansa: dar a avansa împotriva curentului, contra modei şi a presiunii lumeşti. Ascultaţi bine, tinerilor: a merge împotriva curentului; aceasta face bine inimii, dar e nevoie de curaj pentru a merge împotriva curentului şi El ne dă acest curaj!”. A merge împotriva curentului, în special pentru copii – dar nu doar pentru ei - nu este uşor. Dar este posibil: nu încredinţându-ne în forţele noastre, ci în mila înfinită a lui Dumnezeu, o altă temă des întâlnită în Magisterul (învăţătura) Papei Francisc. „Dificultăţile, suferinţele, neînţelegerile, nu sunt cele care ar trebui să ne înfricoşeze dacă rămânem uniţi în Dumnezeu precum mlădiţele sunt unite cu viţa, dacă nu pierdem prietenia Lui, dacă Îi facem spaţiu în viaţa noastră. Aceasta mai ales dacă ne simţim săraci, slabi, păcătoşi, deoarece Dumnezeu dă forţă slăbiciunii noastre, bogăţie sărăciei noastre, convertire şi iertare păcatelor noastre. Domnul este foarte milostiv: întotdeauna, dacă mergem la El, ne iartă”.
E necesar totuşi ca tinerii – Pontiful a reluat aici o temă a predecesorului său Benedict al XVI-lea din timpul Zilelor Mondiale ale Tinerilor - să nu se mulţumească cu rutina, ci să aspire spre idealuri înalte. „ Noi, creştinii, nu suntem aleşi de Domnul pentru lucruri mici, mergeţi întotdeauna dincolo, către lucrurile mari. Dedicaţi-vă viaţa pentru idealurile mari, tinerilor!”. Iar la sfârşitul predicii pentru cei care au fost miruiţi a reluat învitaţia istorică a Fericitului Ioan Paul al II-lea: „ Să deschidem larg poarta vieţii noastre noutăţii lui Dumnezeu care ne dăruieşte Spiritul Sfânt, ca să ne transforme, ca să ne facă puternici în suferinţe, să întărească unirea noastră cu Domnul, ca să rămânem statornici în El: aceasta este o adevărată bucurie!”.
