În data de 8 noiembrie Bisericile de rit răsăritean îi comemorează pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril şi toate cetele Puterilor cereşti. Comemorând aceste fiinţe spirituale, cereşti, apar în mod spontan anumite întrebări, şi anume: cine sunt aceste creaturi cereşti sau îngerii şi ce rol au atât în planul universal de mântuire al Tatălui, cât şi în viaţa personală a fiecăruia? Aceste întrebări asupra îngerilor apar frecvent în ziua de azi şi ar trebui să li se dea un răspuns, dar nu un răspuns oarecare ci, un răspuns ce derivă din credinţa noastră creştină. Prin urmare este vorba despre o temă ce ţine în mod esenţial de credinţă, cu alte cuvinte este nevoie de culegerea datelor conţinute în Sfânta Scriptură, în tradiţia Bisericii, în documentele magisteriale, pentru a putea cunoaşte mai de aproape aceste figuri angelice, care sunt tot mai fascinante şi care constituie un patrimoniu al credinţei creştine la care nu se poate renunţa.
Încă de la început trebuie precizat faptul că îngerii se împart în două mari categorii: aceia care îl slujesc pe Dumnezeu, ascultători voinţei Sale, rămaşi fideli planului Său mântuitor, şi sunt numiţi îngeri buni sau simplu, îngeri; şi aceea care, în schimb, au refuzat ascultarea de Dumnezeu şi s-au răzvrătit împotriva suveranităţii Lui şi au devenit îngeri răi, numiţi spirite răufăcătoare, demoni sau diavoli. În această reflecţie vom vorbi despre prima categorie, îngerii buni, care sunt orânduiţi de către Dumnezeu pentru a sta lângă fiecare om, ca să îl ajute să se întâlnească cu Dumnezeu.
Vorbind despre existenţa îngerilor, apare o altă întrebare şi anume: această expresie sau această manifestare a «Îngerului Domnului» este un mod de a spune, adică un gen literar pentru a indica acţiunea lui Dumnezeu înspre creaturi sau sunt apariţii autentice ale unui personaj real? Îngerul este o formă expresivă sensibilă a intervenţiei divine în inima omului, ca şi cum ar fi o inspiraţie interioară, o mişcare a sufletului, sau este o realitate constatabilă adică o persoană, o fiinţă reală şi concretă?
Creştinismul crede şi mărturiseşte că îngerii sunt fiinţe pur spirituale, personale, create de Dumnezeu, nu sunt imaginaţii, nu sunt simple simboluri sau expresii literare. Sunt inferiori lui Dumnezeu pentru că sunt creaturi, dar în acelaşi timp superiori oamenilor pentru că sunt fiinţe spirituale, în timp ce omul, după cum bine ştim, este compus din spirit şi materie, din suflet şi trup.
Aşa după cum se poate observa, în Sfintele Evanghelii, îngerii nu pot fi reduşi la pure sugestii personale, pentru că evangheliştii vorbesc despre fapte concrete, acest lucru se vede foarte bine atunci când îngerul acţionează şi vorbeşte precum o persoană reală şi nu ca o simplă fantasmă. Îngerul apare, se prezintă, acţionează, explică, răspunde, se pune în dialog cu omul (să ne gândim la dialogul îngerului cu Zaharia, la naşterea Sf. Ioan Botezătorul (Lc 1,11-20); la dialogul îngerului cu Fecioara Maria, la naşterea Mântuitorului (Lc 1,28-38); la dialogul îngerului cu Iosif pentru a-i explica conceperea lui Isus de la Spiritul Sfânt (Mt 1,20-23) şi pentru a-i spune despre planul lui Irod de a-l ucide pe Pruncul Isus şi de a fugi împreună cu Maria şi cu Pruncul în Egipt (Mt 2,13); la dialogul îngerului după învierea lui Isus cu femeile mironosiţe, (Lc 24,4-7). Aceste apariţii evidenţiază prezenţa unui subiect, a unei persoane dinamice şi vii.
Iată că din aceste evenimente concrete iese la iveală şi sensul minunat al îngerului, ca şi fiinţă creată de Dumnezeu cu scopul de a apropia cele două lumi, divinul şi umanul, astfel să poată comunica între ele în conformitate cu planul înţelept şi plin de iubire a lui Dumnezeu. Scopul îngerului este următorul: pe de-o parte să îl slujească pe Dumnezeu, să îl laude şi să îl preamărească, să-l recunoască ca şi Domn al cerului şi al pământului, iar de cealaltă parte să-i servească şi să îl ajute pe om pentru a ajunge la propria mântuire, cu alte cuvinte să înfăptuiască comuniunea filială cu Dumnezeu.
Sub acest aspect, sarcina îngerului este foarte delicată şi foarte importantă deoarece se alătură misiunii Mântuitorului nostru Isus Hristos care, Dumnezeu fiind, s-a făcut om pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu. Evangheliile ne fac cunoscut faptul că îngerii au fost prezenţi în toate momentele cele mai importante din viaţa şi misiunea lui Isus: de la conceperea şi naşterea sa la viaţa publică, până la patima, moartea şi învierea sa.
Noutatea esenţială a angelologiei neotestamentare constă în raportarea constantă la Hristos şi la opera sa mântuitoare. Este pus în prim plan evenimentul lui Hristos şi nu persoana şi activitatea îngerilor. Întreaga ideologie a Noului Testament exclude orice egalitate între îngeri şi Hristos. Mântuitorul nu este o fiinţă angelică, ca şi „Fiu” are origine şi demnitate divină (Mc 13,32 ş.u.). Îngerii, în schimb, sunt creaturi în adevăratul sens al cuvântului. Epistola către Evrei pune în evidenţă diferenţa substanţială ce există între Isus şi îngeri.
Îngerii sunt aceea care ne ajută şi ne însoţesc mereu pentru a-l putea întâlni pe Isus, Salvatorul şi Mântuitorul nostru şi pentru a-l putea recunoaşte prin credinţa vie ca Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Ei ne oferă lumina şi forţa necesară pentru a-l mărturisi cu curaj în lumea de azi.
Ei sunt un ajutor real pentru om în drumul înspre desăvârşirea vieţii în Hristos. Dacă fiecare dintre noi reuşeşte să stabilească prin rugăciune o familiaritate cu îngerii, cu siguranţă viaţa noastră creştină va dobândi putere şi lumină pentru a putea străbate drumurile acestei lumi fără să ne pierdem în întuneric şi în ceaţa răului, şi să urmăm razele adevăratului bine care ne conduce la fericirea veşnică.
Pr. Aurel Rus
