”Cristos a vrut ca Biserica sa să fie o casă cu ușa mereu deschisă pentru a-i primi pe toți, fără să excludă pe nimeni. Suntem, de aceea, recunoscători, păstorilor, credincioșilor și comunităților dispuși să însoțească și să-și asume sfâșierile interioare și sociale ale soților și familiilor”: se citește în Mesajul final al celei de a treia adunări extraordinare a Sinodului Episcopilor, convocat de Papa Francisc de la 5 la 19 octombrie la Roma pe tema ”Provocările pastorale cu privire la familie în contextul evanghelizării”. Mesajul a fost prezentat sâmbătă la Sala de Presă a Sfântului Scaun.
”Noi, Părinții Sinodali reuniți la Roma, în jurul Papei Francisc, la Adunarea Generală Extraordinară a Sinodului Episcopilor” - se afirmă în Mesaj - ”ne adresăm tuturor familiilor din diferite continente și în special celor care-l urmează pe Cristos Calea, Adevărul și Viața. Ne exprimăm admirația și gratitudinea pentru mărturia zilnică pe care o oferiți nouă și lumii prin fidelitatea, credința, speranța și iubirea voastră.
Și noi, păstorii Bisericii, ne-am născut și am crescut într-o familie cu propriile situații și evenimente. Ca preoți și episcopi am întâlnit și am trăit alături de familii care ne-au istorisit în cuvinte și ne-au arătat prin fapte o lungă serie de splendori dar și de eforturi.
Și procesul de pregătire a acestei adunări sinodale, începând cu răspunsurile la chestionarul trimis Bisericilor din întreaga lume, ne-a permis să ascultăm vocea multor experiențe familiale. Dialogul nostru din zilele adunării sinodale ne-a îmbogățit reciproc, ajutându-ne să privim întreaga realitate vie și complexă în care trăiesc familiile.
Vouă vă prezentăm cuvintele lui Cristos: "Iată, eu stau la ușă și bat. Dacă cineva ascultă glasul meu și-mi deschide ușa, voi intra la el și voi sta la masă cu el și el cu mine." (Ap 3,20) Cum obișnuia să facă în drumurile sale de-a lungul cărărilor din Țara Sfântă, intrând în casele din sate, Isus continuă să treacă și azi pe străzile orașelor noastre. În casele voastre se experimentează lumini și umbre, provocări exaltante și uneori chiar încercări dramatice. Obscuritatea devine și mai densă până la a se transforma în tenebre atunci când pătrunde, în însăși inima familiei, răul și păcatul".
Mesajul final menționează în primul rând marea provocare a fidelității conjugale și a vieții familiale, asupra cărora se revarsă slăbirea credinței și a valorilor. Într-un context marcat de diferite forme de individualism, însăși existența a devenit o povară, îngreunată ulterior de dificultățile economice, provocate de ”dictatura unei economii fără o față și fără un scop cu adevărat umane”. Părinții Sinodali își îndreaptă gândul și spre mulțimea de familii sărace și de migranți, spre femeile care sunt victimă a violenței și exploatării, spre copiii și adolescenții abuzați în diferite feluri. Totodată, Mesajul face ”apel la guverne și organizațiile internaționale să promoveze drepturile familiei pentru binele comun. ”Cristos a vrut ca Biserica sa să fie o casă cu ușa mereu deschisă pentru a-i primi pe toți, fără să excludă pe nimeni. Suntem, de aceea, recunoscători, păstorilor, credincioșilor și comunităților dispuși să însoțească și să-și asume sfâșierile interioare și sociale ale soților și familiilor”.
(...) "Există însă și lumina care strălucește seara în spatele ferestrelor caselor orașelor, în modestele locuințe de la periferie sau din sate, chiar și din colibe: aceasta strălucește și încălzește trupuri și suflete. Această lumină, în trăirea matrimonială, se aprinde odată cu întâlnirea: este un dar, un har care se exprimă, într-un "ajutor corespunzător", adică egal și reciproc. Iubirea bărbatului și a femeii ne învață că fiecare dintre cei doi are nevoie de celălalt pentru a fi el însuși, chiar dacă rămâne diferit de celălalt în identitatea sa care se deschide și se revelează prin dăruirea reciprocă. Este ceea ce exprimă în mod sugestiv femeia în Cântarea Cântărilor: "Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui. Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu." (Ct 2,16; 6,3)
Pentru ca această întâlnire să fie autentică, itinerariul începe cu logodna, timp de așteptare și de pregătire. Se actualizează pe deplin în sacrament, unde Dumnezeu își pune sigiliul, prezența și harul. Acest parcurs cunoaște și sexualitatea, bunătatea și frumusețea care durează și dincolo de vigoarea și prospețimea tinereții. Prin natura sa, iubirea tinde să fie eternă, până la a-și da viața pentru persoana iubită (cf In 15,13). În această lumină, iubirea conjugală, unică și indisolubilă, persistă în ciuda numeroaselor dificultăți ale limitării umane; este unul din miracolele cele mai frumoase, chiar dacă este și cel mai comun.
Această iubire se răspândește prin fecunditate și generativitate care nu înseamnă doar procreare, dar și darul vieții divine prin botez, educație și catehizarea fiilor. Este totodată capacitatea de a oferi viață, afectivitate, valori, o experiență posibilă și pentru cine nu a putut genera. Familiile care trăiesc această aventură luminoasă devin o mărturie pentru toți, în special pentru tineri".
(...) ”Momentul cel mai înalt care îmbrățișează și cuprinde toate legăturile comuniunii cu Dumnezeu și cu aproapele este Euharistia duminicală când, împreună cu întreaga Biserică, familia se așază la masa Domnului. El se dăruiește nouă tuturor, pelerini în istorie spre țelul întâlnirii ultime, când Cristos va fi totul în toate (cf Col 3,11). De aceea, în prima etapă a drumului nostru sinodal, am reflectat asupra însoțirii pastorale și accesului la sacramente pentru cei care au divorțat și s-au recăsătorit”.
”Noi, Părinții Sinodali”, se citește la încheierea Mesajului actualei adunări sinodale, ”vă cerem să mergeți împreună cu noi spre viitorul Sinod. Asupra voastră se află prezența familiei lui Isus, Maria și Iosif în casa lor modestă. Și noi, unindu-ne la Familia de la Nazaret, înălțăm spre Dumnezeu, Tatăl tuturor, rugăciunea noastră pentru familiile de pe întregul pământ:
Tată, dăruiește tuturor familiilor prezența unor soți tari și înțelepți, care să fie izvor al unei familii libere și unite!
Tată, dăruiește părinților să aibă o casă în care să trăiască în pace cu familia lor!
Tată, dăruiește copiilor să fie semn de încredere și speranță, iar tinerilor, curajul unui angajament stabil și credincios!
Tată, dăruiește tuturor să-și câștige pâinea cu mâinile lor, să guste seninătatea spiritului și să țină vie flacăra credinței chiar și în momentele de întuneric!
Tată, dăruiește-ne tuturor să vedem înflorind o Biserică tot mai credincioasă și credibilă, o cetate justă și umană, o lume care să iubească adevărul, dreptatea și milostivirea!”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
