Răspunsul lui Dumnezeu la o astfel de credință poate fi unul singur:”fie ție după credința ta”. Cu cât ne încredem și ne abandonăm mai mult Lui, cu atât mai mult Isus va transfigura sărăcia noastră în avuție spirituală, inima noastră zdrobită într-o inimă iubitoare, sclavia noastră în libertate, orbirea noastră în lumină. Iar orice clipă sau orice an din viața noastră vor fi clipe și ani de har. Evanghelia va deveni cuvânt viu și dătător de viață în propria existență. Iar atunci când vom deschide Sfintele Scripturi nu vom mai citi doar o carte cu lucruri minunate întâmplate în trecut, ci vom descoperi printre paginile Bunei Vestiri povestea noastră de dragoste cu Dumnezeu.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 9,27-35
Fiind Isus pe cale, doi orbi se ţineau după El strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David. După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Isus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Isus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela. Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Şi Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.