Inima Paştelui este crucea: pe ea se întemeiază speranţa Bisericii şi a lumii. O speranţă care nu înşală, cu toate că istoria umană pare subjugată de războaie, violenţe, egoisme, neînţelegeri. Patriarhul de Ierusalim al latinilor, cardinalul Pierbattista Pizzaballa, repetă din nou asta cu forţă în scrisoarea sa de Postul Mare, adresată nu numai credincioşilor din dieceza sa, ci necesară fiecărui credincios pentru a înţelege, în acest timp întunecat şi nesigur, că "vorbele violente ale supărării şi urii, discursurile prepotente ale conflictului şi ale reproşului, nu pot să-l împiedice pe Dumnezeu să rostească în Cristos cuvântul reconcilierii: Ave Crux, spes unica!".
Postul Mare reprezintă posibilitatea mereu nouă a unui dar reînnoit care, prin deşertul trăit alături de Isus, conduce la har şi la iertare. "Avem nevoie de acest cuvânt nou, de acest cuvânt al Crucii, care poate să pară nebunie pentru cei puternici şi cei înţelepţi din această lume şi din aceste zile, dar care, tocmai răsturnând criteriile lumeşti, este singurul cuvânt capabil să redeschidă drumuri de speranţă şi de pace", scrie Pizzaballa, care se opreşte şi asupra sensului drumului Crucii, "Via Crucis de-a lungul căreia învăţăm cu trudă dar cu bucurie, logica nouă a darului şi a iertării, care are nevoie de bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, familii şi copii dispuşi s-o parcurgă reînnoind mentalităţi şi atitudini. Numai astfel vom putea spera într-un viitor de pace".
Şi pacea trece prin reconcilierea care se face sacrament, pentru că Dumnezeu ne-a reconciliat cu sine prin Cristos. Însă, avertizează cardinalul, "cuvântul reconcilierii, pentru a fi eficace, trebuie să devină slujire, angajamente ale fiecăruia şi ale comunităţii. Darul nu este magic, ci cere să fie primit, mărturisit, trăit şi împărtăşit. De aceea să ne simţim toţi implicaţi şi responsabili, păstori şi credincioşi laici, călugări şi călugăriţe, în a duce lumii cuvântul şi slujirea reconcilierii: «Noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi» (2Cor 5,20)".
În substanţă, creştinii, reconciliaţi cu Dumnezeu, trebuie să simtă în adâncul inimii lor stimulentul de a se reconcilia între ei pentru a se reconcilia după aceea cu întreaga omenire. Obiective care pot fi obţinute cu rugăciunea însoţită de post, pentru că "pacea, dar pascal al Celui Înviat oferit celor care sunt ai săi şi lumii, izvorăşte din rănile sale glorioase, din viaţa sa dăruită din iubire până la sfârşit. De aceea, să nu ne fie frică să "plătim" cu dăruirea de noi înşine învierea de comunităţi, relaţii şi raporturi reconciliate şi fraterne în mijlocul a atâta moarte şi supărare".
În video-mesajul său pentru colecta tradiţională în sprijinirea operelor şi a poporului din Ţara Sfântă, care se va desfăşura în Vinerea Sfântă, şi părintele Francesco Patton, custode din Ţara Sfântă, a făcut o referinţă explicită la acea durere, subliniind că "războiul, pe mai multe fronturi, nu a adus numai moarte şi distrugere, ci a semănat ulterioară ură între popoare vecine şi fraţi. Atâtea familii au rămas fără loc de muncă şi cu greu i-au trimis pe copii la şcoală şi cu greu au plătit îngrijirile medicale pentru cei dragi ai lor. Atâtea cupluri tinere au trebuit să amâne visul de a da viaţă unei familii şi a aduce copii pe lume".
O criză care nu a cruţat nici Custodia însăşi până acolo încât a fost constrânsă să-i fie greu să plătească salariile profesorilor şi pe cele ale colaboratorilor locali care ajută în sanctuare şi în diferitele opere sociale, precum şi să facă faţă costului vieţii care a crescut tocmai din cauza conflictului. "Cu toate acestea - a adăugat Patton - graţie Providenţei divine care s-a manifestat prin solidaritatea creştinilor din toată lumea, am fost în măsură să înfruntăm numeroasele activităţi economice: caritative şi instituţionale." Apoi, custodele a lansat un apel tuturor oamenilor de bunăvoinţă: "În Vinerea Sfântă, când în diecezele voastre şi în parohiile voastre se va face colecta în favoarea Locurilor Sfinte, amintiţi-vă de noi şi fiţi generoşi. Solicitaţi-i pe parohii voştri să nu uite de noi care prin mandatul Bisericii universale ne îngrijim de sanctuarele din Ţara Sfântă şi de creştinii care trăiesc în jurul acelor sanctuare."
Federico Piana
(După L'Osservatore Romano, 5 martie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
