Te gândești să te căsătorești? Înainte e bine să-ți pui anumite întrebări...
Eram o copilă, dar îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri. Într-o sâmbătă dimineața încercam să-l ajut pe tatăl meu la diverse lucrări în grădină. Se pregătea să curețe un mic pom, iar eu m-am opus zicându-i că nu e necesar deoarec îi face rău. ”Ooo, nu, nu e așa”, mi-a zis. ”Pomului nu o să-i facă rău, îi convine, întrucât unele ramuri sunt rupte, altele au crescut disproporționat, altele sunt uscate. Dacă le tai și îi dau un pic de apă, pomul va crește mai repede, cu multe frunze și având o coroană frumoasă, vei vedea”.
Apoi, privindu-mă cu aer grav, adaugă: ”Dumnezeu este grădinarul nostru, ne curăță ca să creștem mai bine, chiar dacă în cazul persoanelor uneori e dureros, dar în timp ne dăm seama că actul său de iubire era necesar”. Nu l-am înțeles, dar cuvintele sale mi-au rămas întipărite în minte. Cred că tatăl meu a vrut așa.
Au trecut anii, și grădinarul divin a curățat iubitor de mai multe ori pomul vieții mele.
Îmi amintesc că unul dintre evenimentele cele mai importante a existenței mele a fost atunci când am rupt acea logodnă. M-am simțit asemenea unui copăcel rupt, căruia nicio primăvară nu i-ar fi dat o altă șansă. Dar nu a fost așa. Am revenit la viață cu o nouă înveșmântare de frunze și ramuri și am reușit să întâlnesc, să conserv și să cresc adevărata iubire a vieții mele construindu-mi familia mea.
”Persoanelor în general le face rău”, zicea tatăl meu, ”dar trebuie să avem încredere, fiindcă Dumnezeu este grădinarul nostru. M-am simțit rău când mi-au căzut ramurile și frunzele, dar înlăturarea lor m-a ajutat să învăț lecțiile cele mai importante ale iubirii umane și să corectez erorile care au afectat profund viața mea; pentru a înțelege mai bine că Dumnezeu este iubire, și că e El cel care pune această capacitate în sufletul nostru pentru binele nostru”.
Lecția cea mai importantă pe care am învățat-o este că, deși noi ființele umane avem nevoie să iubim și să fim iubiți, maturitatea în iubire este transformarea cu ajutorul vieții trăite a capacității noaste de iubire în capacitate de a iubi. Iubirea este participare activă, implicare totală a spiritului nostru inteligent și liber. Iubirea ne face responsabili.
În acest fel, am învățat să duc înainte o logodnă, decisă fiind să-o consider ceea ce e de fapt: pregătirea pentru o posibilă căsătorie. Am învățat că în această etapă a logodnei este importantă cunoașterea reciprocă, specifică unei iubiri personale. Și să-i dau valoare, plecând de la ideea că dacă logodna nu este valorizată nu va fi nici căsătoria.
Iubirea dintre logodnici are caracteristicile sale. Nu înseamnă că fiecare caracteristică este proprie iubirii și respectului în această etapă. Trecerea la siguranța că ne dorim și consimțim la uniunea în căsătorie poată să ceară anumite experiențe care sunt necesare. Și mai mult ca orice de a găsi răspunsuri corecte.
Unele întrebări înainte de a zice ”DA” căsătoriei:
O logodnă trebuie să fie suficient de lungă ca să puteți să vă cunoașteți bine și suficient de scurtă ca să nu vă plictisească.
Cel puțin: o vară, un Crăciun, o primăvară, o aniversare, o zi de naștere, un succes, un insucces, o cină cu părinții, o întâlnire și o ”ciocnire” cu ei, o cină, o neplăcere, o enervare, un refuz, o răceală, un nou început.
Trebuie mult curaj să pui capăt unei relații care nu corespunde bine propriilor valori, propriei demnități, propriului mod de a fi. Probabil va aduce și mult rău, dar e necesar pentru adevărata creștere în iubire.
Traducere: AMR
Sursa:aleteia.org
