Iubiţi fraţi,
De zece ani am demarat reforma Curiei Romane şi, prin constituţia apostolică Praedicate Evangelium, s-a stabilit noua organizare a Sfântului Scaun, precizându-i principiile conducătoare şi finalităţile. Ecclesia semper reformanda: acesta a fost spiritul care a animat reforma, cu scopul de a garanta ca întreaga Curie Romană să-l ajute pe Succesorul lui Petru în exercitarea funcţiei sale pastorale supreme pentru binele şi slujirea Bisericii universale şi a Bisericilor particulare.
Dacă această actualizare reprezintă o mărturie de vitalitate şi de har, cunoaştem dedicarea şi trudele femeilor şi ale bărbaţilor angajaţi să se adapteze la această mişcare de reînnoire. Vouă, fraţi cardinali, în funcţia de a-l asista pe Pontiful Roman în conducerea Bisericii universale, v-a revenit să-i însoţiţi pe cei care au fost implicaţi în acest proces de transformare.
În pofida dificultăţilor şi, uneori, a acelei tentaţii de imobilism şi rigiditate în faţa schimbării, multe au fost rezultatele obţinute în aceşti ani. Vă mulţumesc pentru ajutorul pe care l-aţi dat şi continuaţi să-l daţi. Cu aceste premise, vreau acum în mod deosebit să abordez din nou una dintre temele care a caracterizat mai mult congregaţiile generale înainte de conclav: reforma economică a Sfântului Scaun. Anii care au trecut au demonstrat că cererile de reformă solicitate în trecut de atâţia exponenţi în Colegiul Cardinalilor au fost clarvăzătoare şi au permis să se dobândească o conştientizare mai mare a faptului că resursele economice aflate în slujba misiunii sunt limitate şi trebuie gestionate cu rigoare şi seriozitate pentru ca eforturile celor care au contribuit la patrimoniul Sfântului Scaun să nu fie risipite.
Din aceste motive, este necesar acum un efort ulterior din partea tuturor pentru ca un "deficit zero" să nu fie numai un obiectiv teoretic, ci o ţintă realizabilă efectiv. Reforma a pus bazele pentru realizarea de politici etice care să permită îmbunătăţirea profitului economic al patrimoniului existent. La asta se adaugă exigenţa ca fiecare instituţie să se străduiască pentru a repera resurse externe pentru propria misiune, devenind exemplu al unei gestionări transparente şi responsabile în slujba Bisericii.
Pe versantul reducerii costurilor, trebuie dat un exemplu concret pentru ca slujirea noastră să fie realizată cu spirit de esenţialitate, evitând superfluul şi selecţionând bine priorităţile noastre, favorizând colaborarea reciprocă şi sinergiile. Trebuie să fim conştienţi că astăzi suntem în faţa unor decizii strategice de asumat cu mare responsabilitate, pentru că suntem chemaţi să garantăm viitorul misiunii.
Instituţiile Sfântului Scaun au mult de învăţat de la solidaritatea familiilor bune. Aşa cum în aceste familii cei care se bucură de o bună situaţie economică vin în ajutorul membrilor mai nevoiaşi, entităţile care înregistrează un progres ar trebui să contribuie la acoperirea deficitului general. Asta înseamnă a avea grijă de binele comunităţii noastre, acţionând cu generozitate, în sensul evanghelic al termenului, ca fundament indispensabil pentru a cere generozitate şi în exterior.
În concluzie, vă cer să primiţi acest mesaj cu curaj, spirit de slujire şi să susţineţi cu convingere, lealitate şi generozitate reformele care sunt în desfăşurare, contribuind în mod propunător cu cunoştinţele şi experienţele voastre la procesul de reformă. Fiecare dintre instituţiile Sfântului Scaun formează cu toate celelalte un unic trup: prin urmare, colaborarea autentică şi cooperarea spre unica ţintă, binele Bisericii, reprezintă o condiţie esenţială a slujirii noastre.
Cu acest spirit şi această conştiinţă vă cer să însoţiţi cu fidelitate şi încredere munca noastră.
Din Vatican, 16 septembrie 2024
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
