În sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, Sfânta Liturghie arhierească și venerarea relicvei Crucii Domnului în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj
În sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, 14 septembrie 2024, o așchie din Sfânta Cruce a Domnului a fost adusă de Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, în Catedrala episcopală „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, semn de încurajare și binecuvântare pentru cei prezenți. Cu toții s-au aflat cu adevărat la picioarele Crucii, au străbătut, într-o clipă, distanța celor aproape 2000 de ani până în momentul Răstignirii. Jertfa Mântuitorului s-a actualizat prin Sfânta Liturghie arhierească și Crucea a fost cu adevărat înălțată și în Catedrala episcopală din Cluj -, semn al biruinței asupra răului și a morții.
Sf. Liturghie Arhierească a fost concelebrată, împreună cu Ierarhul, de pr. Traian Radu Coste-Deak, vicar judecătoresc și pr. Anton Crișan, rector al Catedralei. A diaconat Lucian-Ovidiu Marișca, cancelar eparhial, teologi și studenți seminariști au slujit la Altar. Răspunsurile liturgice și cântări dedicate Zilei Crucii le-a oferit Corul „Angeli” al Catedralei, dirijat de prof. Angela David.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a vorbit despre semnificația sărbătorii, „care ne aduce aminte de esențialul vieții noastre, faptul că am fost trecuți de la moarte la viață prin harul Lui Dumnezeu, printr-o iubire atât de mare, încât Fiul Lui Dumnezeu a venit în mijlocul nostru, a trăit împreună cu noi, a murit pentru noi, a Înviat pentru ca și noi să putem urma acest drum”.
Ierarhul a evidențiat, în continuare, „trei lucruri despre care Sfânta Cruce, și, deci, sărbătoarea de astăzi ne vorbește”, și anume, cel dintâi – relevat și de Evanghelia sărbătorii (In 19,6-11.13-20.25-28.30-35) -, „jertfa pe care Isus a făcut-o pentru noi”, un motiv de întristare la o primă lectură, „fiindcă ni se vorbește despre barbaria cu care este tratat Fiul lui Dumnezeu de către oamenii din acea vreme, și de către noi, prin păcatele noastre”, deoarece, a explicat, „Isus moare pentru păcatele tuturor oamenilor, din toate vremurile și pentru ale noastre”. Dar, a remarcat, „dincolo de această primă lectură există semnificația iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Fiindcă, de fapt, Evanghelia ne vorbește despre suferință pentru a înțelege cât de mare este iubirea lui Dumnezeu. Cât de mult trebuie să iubești pe cineva ca să suferi așa cum a suferit Isus, ca să mori așa cum a murit Isus pentru noi? Așadar, sărbătoarea Sfintei Cruci nu ne aduce aminte de cruce doar pentru a privi suferința, a contempla durerea, ci pentru ca, dincolo de suferință și durere, să vedem iubirea Lui Dumnezeu pentru noi.”
Al doilea aspect pe care Preasfinția Sa Claudiu a dorit să îl sublinieze, „este felul în care noi ne trăim suferința”. Și a amintit momentul despre care relatează și Evanghelia zilei, în care, la picioarele Crucii, „am primit-o pe Maria ca mamă”. A îndemnat: „atunci când nu știm cum să trăim suferința, sau încercările, sau durerile care inevitabil ne cuprind într-un moment sau altul al vieții noastre, atunci avem nevoie de Maica Sfântă, avem nevoie să ne ascundem sub mantia ei ocrotitoare, fiindcă Maica Sfântă trăiește înaintea noastră aceste lucruri și acest joc de bucurie și durere este prezent deja în viața ei.” Și a amintit momentele de bucurie și cele de durere din viața Preasfintei Fecioare Maria, care se găsesc în Sfintele Evanghelii: bucuria Bunei Vestiri a Îngerului, dar apoi și durerea „sabiei care va străpunge inima ei”, din profeția dreptului Simeon, profeție a cărei împlinire „Maica Sfântă o trăiește din plin la picioarele Crucii”. Ierarhul a subliniat: „Și ea luptă, împreună cu noi, împotriva celui rău care încearcă să spună încontinuu, să îi spună ei, să ne spună nouă, că Dumnezeu ne-a mințit, că Dumnezeu ne-a abandonat. Cum se poate împlini planul lui Dumnezeu când pe Cruce Fiul Maicii Sfinte moare? Și Maica Sfântă alege să creadă mult mai mult lui Dumnezeu decât lumii. Din acest motiv vede Învierea.” Și această credință a Mariei – a arătat Preasfinția Sa Claudiu – este motivul pentru care este atât de necesară „prezența Maicii Sfinte astăzi în viața noastră spirituală, în familiile noastre, în lumea în care trăim”, o lume ce pare abandonată de Dumnezeu, dar în care, dacă „ne punem sub ocrotirea Maicii Sfinte, cerem ajutorul Maicii Sfinte, cea care calcă capul șarpelui”, atunci, „împreună cu Maica Sfântă ne aducem aminte că Dumnezeu nu ne minte, nu ne abandonează, nu ne uită, este prezent în viața noastră indiferent de ceea ce se întâmplă”.
Al treilea punct de meditație pe care Preasfinția Sa Claudiu l-a propus credincioșilor, „se referă la viața veșnică”. A amintit că, în rânduiala liturgică a sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, „cântăm: «Crucii Tale ne închinăm Cristoase și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim». Așadar, «Crucii Tale ne închinăm», și, imediat, avem gândul la Înviere. Niciodată Crucea nu rămâne fără Înviere. Niciodată nu putem contempla Crucea doar pentru cruce. Noi, creștinii, nu căutăm suferința, nu venerăm suferința, ci încercăm să o trăim privind la Cruce. Încercăm să o trăim împreună cu Maica Sfântă și astfel suferința devine mântuitoare. Așadar, «Crucii Tale ne închinăm», dar, imediat, «Lăudăm Învierea Ta». De ce? Fiindcă ne aducem aminte de Învierea noastră. Așadar, sărbătoarea de astăzi ne proiectează în viitor, într-un viitor ocrotit de Dumnezeu, într-un viitor în care moartea nu mai are putere asupra noastră, trecem de la lumea aceasta, la lumea adevărată – cea pregătită pentru noi de către Dumnezeu -, într-o clipă”. În lumina celor trei puncte de meditație, Ierarhul a concluzionat: „Și atunci, sărbătoarea de astăzi este de trei ori motiv de bucurie!”
* * *
La încheierea Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa Claudiu a sfințit, cu Sfântul și Marele Mir, o serie de icoane împărătești care se aflau expuse în fața Sf. Altar. Și prin acest moment de binecuvântare credincioșii au fost invitați la contemplare, fiindcă, a spus Ierarhul: „atunci când contemplăm o icoană, ne aducem aminte că totul se încheie cu bine.” A explicat: „Avem icoane din viețile sfinților, în care, împreună cu sfântul, în jurul lui Isus, sunt contemplate momente din viața Lui: momentul Nașterii, momentul suferinței și, la final, momentul intrării în Împărăția Cerurilor. Contemplând o icoană, noi scăpăm de tirania timpului care ne afectează atât de mult. Ni se pare că timpul trece prea repede, că noi îmbătrânim, că ne apropiem de sfârșitul vieții… Icoana ne prezintă o cu totul altă perspectivă: ne spune că noi nu îmbătrânim, că noi nu ne apropiem de sfârșitul vieții, ci că noi împlinim în viața noastră planul Lui Dumnezeu cu noi, că fiecare an care trece este un pas în plus înspre profeția pe care Dumnezeu a pus-o în viața noastră. Și, văzând o icoană și felul în care și Maica Sfântă și Isus și alți sfinți ajung în împărăția Cerurilor, icoana ne dă speranță și ne spune că, oricât de mare ar fi suferința pe acest pământ ea se va sfârși, și vom ajunge, prin mila lui Dumnezeu, prin dragostea Lui, într-o lume din care lipsește exact ceea ce ne supără în această viață, lipsește durerea, întristarea și suspinul.” Așadar, a adăugat: „Sărbătoarea de astăzi ne proiectează într-un viitor pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru fiecare dintre noi, și în care comuniunea dintre noi și Dumnezeu va fi împlinită. Noi deja trăim acest mister la fiecare Sfântă Liturghie, noi deja suntem în împărăția Cerurilor, dar atunci vom fi pe deplin, atunci îl vom vedea pe Dumnezeu față la față.”
După rugăciune, toți cei prezenți au fost invitați să venereze relicva cu lemnul Crucii Mântuitorului – darul prețios al Preasfinției Sale Claudiu. Pe rând, credincioșii au venerat relicva, primind binecuvântarea Ierarhului, și apoi, fiecare a primit câte un trandafir, de la pr. rector Anton Crișan, pr. vicar Traian Radu Coste-Deak și pr. dc. Ovidiu Marișca – semn al Jertfei Mântuitorului și, mai ales, „semn al iubirii pe care Isus ne-o poartă”.
