Dreptatea, ce-a de-a doua dintre virtuțile cardinale s-a aflat în centrul catehezei papei Francisc din cadrul audienței generale de miercuri, 3 aprilie 2024, din Piața San Pietro. Definind dreptatea o "virtute socială" prin excelență, pontiful a evidențiat că este virtutea celui drept, care urmărește să reglementeze în mod echitabil relațiile dintre oameni.
Sfântul Părinte amintește că, în Catehismul Bisericii Catolice, dreptatea este definită ca fiind "virtutea morală care constă în voința neschimbătoare și fermă de a-i da lui Dumnezeu și aproapelui ceea ce li se cuvine" (nr. 1807). De asemenea, făcând trimitere la motto-ul "unicuique suum" (fiecăruia al său), pontiful amintește și reprezentarea alegorică a dreptății, printr-o balanță, deoarece urmărește "echilibrarea conturilor" dintre oameni, mai ales când acestea riscă să fie denaturate de un anumit dezechilibru.
Scopul său - continuă - este ca, într-o societate, fiecare să fie tratat conform demnității sale, fără a uita că învățătorii din antichitate spuneau că, pentru aceasta, sunt necesare și ale atitudini virtuoase, precum bunăvoința, respectul, recunoștința, afabilitatea, onestitatea: virtuți care contribuie la buna conviețuire între oameni.
Reliefând importanța fundamentală a dreptății pentru coexistența pașnică în societate, papa Francisc a explicat că o lume fără legi care să respecte drepturile ar fie o lume în care nu ar fi posibilă existența, o lume asemănătoare unei jungle, fără justiție impunându-se legea celui puternic asupra celui slab.
De asemenea, pontiful a subliniat și o altă caracteristică a virtuții dreptății: faptul că acționează atât în domenii ample cât și în domenii restrânse, fără a se referi doar la sala unui tribunal, ci și la etica care ne caracterizează viața de zi cu zi. Virtutea dreptății - a spus - stabilește relații sincere cu ceilalți, realizând preceptul Evangheliei potrivit căruia vorbirea creștină trebuie să fie: "Da, da", "Nu, nu"; mai mult venind de la cel rău" (Mt 5,37).
Papa Francisc a atras atenția asupra jumătăților de adevăr și a discursurilor subtile care urmăresc să înșele aproapele, subliniind că reticența care ascunde intențiile reale nu este o atitudine în concordanță cu dreptatea, omul drept fiind integru, simplu și direct, fără măști, el prezentându-se așa cum este, spunând adevărul.
Totodată, a evidențiat că cel drept este plin de gratitudine, el știind că, oricât de generoși ne-am strădui să fim, rămânem datori față de aproapele nostru. De asemenea, a evidențiat că cel drept nu se îngrijește doar de bunăstarea sa individuală, ci dorește binele întregii societăți, de aceea, el nu cedează tentației de a se gândi doar la el însuși și de a se ocupa de propriile afaceri, oricât de legitime, ca și cum ar fi singurul lucru care există pe lume. Pontiful a amintit că virtutea dreptății arată, în mod clar, că nu poate exista un bine adevărat pentru mine dacă nu este și spre binele tuturor.
De asemenea, pontiful a subliniat că cel drept evită comportamentele dăunătoare, precum calomnia, sperjurul, batjocura, el ținându-se de cuvânt, restituind ceea ce a împrumutat, recunoscând salarii echitabile muncitorilor și fiind atent să nu emită judecăți nesăbuite asupra aproapelui său, ci apărând reputația și bunul nume al altora.
În cadrul saluturilor în diferite limbi, gândul papei Francisc s-a îndreptat - ca de obicei - către tineri, către cuplurile de soți care s-au căsătorit de curând, către cei bolnavi și către vârstnici, dorindu-le să primească în inimile lor bucurie și pace, daruri ale lui Cristos cel Înviat.
