O duminică însorită, de sărbătoare, de celebrare a Învierii Domnului și comuniune spirituală a fost, pentru comunitatea greco-catolică din cartierul clujean Dâmbu Rotund, ziua de 18 februarie 2024 prin vizita aici a Episcopului eparhial de Cluj-Gherla, Preasfinția Sa Claudiu.
Pr. Marcel-Ioan Șomlea, administrator parohial și pr. Nicolae Oltean, vicar parohial – păstori ai credincioșilor parohiei Cluj-Dâmbu Rotund, au întâmpinat cu bucurie oaspeții numeroși ai evenimentului la biserica parohială „Adormirea Maicii Domnului”, biserică de lemn în stil maramureșean, frumos împodobită cu sculpturi și icoane, adăpost primitor și plăcut Domnului ce coboară aici, zi de zi, la Sfânta Liturghie, mereu de veghe și mereu, de pe masa de Altar îmbrățișând poporul credincios cu brațe de lumină.
Fetița vicarului parohial i-a dăruit Preasfinției Sale Claudiu un buchet de flori, iar credincioși în port popular l-au întâmpinat cu urări de bine, pâine și sare – gesturi tradiționale invocatoare de bine și semne de respect și aleasă prețuire. Pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, l-a salutat pe Preasfinția Sa Claudiu, împreună cu preoții acestei comunități, și cu ceilalți preoți de față: pr. Vescan Iulian Serafim, pr. Florin Bozântan și un preot din Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș, pr. Iosif Felvenți. Cu toții, intrând în sfântul locaș, au concelebrat cu Ierarhul Sfânta Liturghie în această duminică, în care Biserica de rit bizantin invită la meditarea pildei Femeii cananeence. Împreună cu comunitatea parohială, au dat răspunsurile la celebrare studenți ai Seminarului Teologic eparhial, și, de asemenea, diaconi, subdiaconi și lectori și-au împlinit slujirea la Sfânta Liturghie.
* * *
Preasfinția Sa Claudiu a început predica vorbind despre unitate și comuniune, despre bucuria de a fi împreună unii cu alții și împreună cu Domnul. În acest context, Păstorul Eparhiei de Cluj-Gherla l-a felicitat pe pr. Florin Bozântan, profesor la Facultatea de Teologie Greco-Catolică, cu ocazia aniversării a 28 de ani de preoție.
A reamintit că „anul acesta în Eparhia de Cluj-Gherla este dedicat rugăciunii, ca dialog și comuniune în Familia lui Dumnezeu”, meditând apoi asupra Evangheliei acestei duminici (Mt 15,21-28), care „vorbește despre puterea rugăciunii, despre felul în care rugăciunea nu doar că ajunge la Tronul dumnezeiesc, dar schimbă planul lui Dumnezeu”. A evidențiat și alte exemple din Sfânta Scriptură în care, răspunzând rugăciunii și implorării drepților, Dumnezeu se arată gata de a renunța la planul prin care urma să îi pedepsească pe păcătoși.
Rugăciunea femeii cananeence pare să se izbească mai întâi de refuzul lui Isus, care îi spune: „Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel”. Dar, „rugăciunea femeii nu încetează, și, rugăciunea ei este un strigăt de disperare”. A invitat: „Să ne întrebăm cum este rugăciunea noastră” – este una formală, din obișnuință, sau, „atunci când ne rugăm știm că vorbim cu Dumnezeu și îi cerem cu adevărat să schimbe lucrurile, să ne ajute, sau să ajute atunci când ne rugăm pentru cineva care are nevoie de ajutor”. A spus: „Rugăciunea noastră trebuie să se facă strigăt, chiar dacă nu ca intensitate exterioară, ci ca și calitate. De câte ori Isus nu se întoarce înspre cel care cere și îi spune: «Ce dorești să îți fac?», adică: «Vrei cu adevărat ceea ce ceri?»”
Așadar, pentru a nu cădea în capcana monologului în rugăciune, a automatismului, pentru a nu fi ca atunci „când vorbim unii cu alții cu ochii în telefon”, „Evanghelia ne invită să revenim la rugăciune ca dialog între două persoane”. O astfel de rugăciune face femeia din Evanghelia de astăzi”. Și Isus o încearcă din nou, spunându-i: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi să o arunci câinilor”, fiindcă, în contextul acelui timp ea era considerată o păgână, nu făcea parte din poporul ales al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ea a continuat să spere, să ceară, spunând: „Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.” Iar acest cuvânt – a evidențiat Preasfinția Sa Claudiu – este o trimitere la momentul înmulțirii pâinilor, când Isus le cere apostolilor să strângă toate bucățelele, fărâmele de pâine. A spus: „Dacă ne gândim la felul în care se face Proscomidia, când preotul care se pregătește pentru Sfânta Liturghie, taie agnețul – partea centrală, care se va ridica atunci când spunem «Sfintele sfinților», dar pe lângă aceasta sunt o mulțime de fărâmituri. Și, în acele fărâme de pâine suntem cu toții cuprinși”, a explicat Ierarhul. A spus: „Iubiți credincioși și noi am primit o fărâmă din îndurarea Domnului fiindcă și noi suntem păgâni, nu facem parte din poporul ales. Noi am fost primiți și mântuiți exact ca femeia din Evanghelie: am primit o fărâmă de îndurare.” Astfel, „toți cei prezenți aici suntem niște păcătoși iertați, niște păgâni care am fost primiți la masa lui Dumnezeu fără nici un merit”.
Iar la acest răspuns dat de femeie, „Isus împlinește voința ei”. O face pentru credința ei, pentru rugăciunea ei. A invitat: „să ne gândim la felul în care trăim viața noastră de creștini. Și, mai ales să ne aducem aminte de umilința atât de necesară, nu pentru a ne simți fără valoare, fără demnitate”, ci pentru a înțelege dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Pentru că, „iubirea lui Dumnezeu, îndurarea Lui are primul loc în viața noastră: întâi am fost iubiți și apoi, învățând din această iubire, încercăm să dăruim la rândul nostru iubire”. A oferit ca exemplu pilda învierii lui Lazăr, în care, deși Marta și Maria l-au slujit pe Isus, El se întoarce pentru Lazăr, căruia Evanghelia nu i-a arătat nici un merit. Isus s-a întors la Lazăr doar din iubire. Și, „noi suntem în locul lui Lazăr. Nu am făcut ceva pentru Domnul, nu am făcut ceva pentru ca să fim iubiți, miluiți, noi suntem iubiți pur și simplu. Suntem aici fiindcă Isus ne iubește și ori de câte ori suntem bolnavi sau avem nevoie de ajutor, strigăm către Isus și Isus este lângă noi”, iar aceasta doar din iubire. De aceea, „rugăciunea noastră să capete mai multă forță. Să ne aducem aminte că Isus este tot timpul lângă noi. Și atunci rugăciunea noastră să fie cu adevărat dialog cu Dumnezeu, cu Maica Sfântă. Să vorbim cu ei așa cum vorbim cu prietenii cei mai buni, să punem cu simplitate suferințele, încercările, bolile noastre, viața noastră de zi cu zi, în mâinile lor, cerându-le ajutorul” și „Isus ne va asculta rugăciunea, pentru că ne-a promis: «Eu sunt cu voi în fiecare clipă»”.
A încheiat: „Să ne simțim păcătoși iertați, fiindcă doar păcătoșii au dreptul la îndurare. Numele lui Isus este «Dumnezeu mântuiește»; «Dumnezeu ajută»; «Dumnezeu vindecă» – dar îi vindecă doar pe cei care simt că sunt bolnavi, că au nevoie de ajutorul Lui. Să ne fie model rugăciunea Maicii Sfinte care spune: «Fie mie după cuvântul Tău». Să spunem și noi împreună cu Maica Sfântă: «Fie nouă după cuvântul Tău»!”
* * *
La încheierea Sfintei Jertfe Liturgice, pr. Marcel Șomlea a exprimat bucuria preoților și a credincioșilor din Dâmbu Rotund pentru prezența Preasfinției Sale Claudiu, „prima oară fizic în mijlocul nostru; spun fizic, deoarece la fiecare celebrare a Sfintei Liturghii îl avem în comuniune spirituală”. A adresat Ierarhului, cu căldură, invitația de a reveni în „această frumoasă bijuterie a Clujului, bisericuța noastră de lemn”, o invitație „valabilă și pentru părintele protopop Mircea”.
A mulțumit lui Dumnezeu și tuturor celor care au contribuit la pregătirea sărbătorii: părintelui vicar parohial Nicolae, tuturor enoriașilor, Echipelor Maicii Sfinte de față, membrilor Mișcării Focolarinilor – care fac parte din această parohie -, preoteselor, „care sunt alături de noi și ne însoțesc în misiunea noastră”. A mulțumit preoților care s-au unit în rugăciune. A mulțumit diaconilor, subdiaconilor, studenților seminariști. În semn de apreciere, pr. Marcel Șomlea a oferit, în numele comunității parohiale, Preasfinției Sale Claudiu, „o icoană cu Măicuța Sfântă, față de care comunitatea noastră are o devoțiune specială”. Ierarhul a mulțumit „pentru minunata icoană, care ne va aduce aminte de comuniunea cu această minunată parohie”. Și, privind la „căldura lemnului” bisericii ce „amintește de Maramureș”, a adus aminte de o altă mare sărbătoare: „astăzi Preafericitul Părinte Lucian sărbătorește 12 ani de la ridicarea la demnitatea de Cardinal”.
În atmosfera inundată de har și bucurie, Preasfinția Sa Claudiu a chemat la comuniune „și în viața de zi cu zi”, o comuniune și „față de cei care poate nu au bucuria să trăiască o astfel de rugăciune și bucurie”. A chemat la conștientizarea faptului că, în orice condiții, „în viața noastră există spații în care să își facă loc bucuria și iubirea lui Dumnezeu”. De aceea, a încheiat, „să încercăm prin viața noastră să aducem aminte tuturor că, dincolo de criză și suferință și probleme, există o bucurie și o pace care vin de la Domnul”. Comuniunea Familiei lui Dumnezeu din parohia Cluj-Dâmbu Rotund a continuat în curtea bisericii, unde toți cei ce au luat parte la celebrare au fost invitați la agapă și la un moment de împărtășire.
