Sfântul Părinte Papa Francisc, amintește în mesajul transmis cu ocazia începerii Postului Mare în Biserica de rit latin ceea ce este cu adevărat important: „Milă voiesc, iar nu jertfă” (Mt 9, 13).
Milostivirea este mai importantă decât sacrificiile pe care le împlinim. Este mult mai important de să iubim și să fim milostivi cu oamenii, decât să renunțam la anumite lucruri. Este mult mai important să obținem iubirea lui Dumnezeu decât să trăim făcând sacrificii. Cel mai mare sacrificiu în această viață este a iubi. A-ți da viața pentru iubire.
Părintele Joseph Kentenich spunea: „Dumnezeul Milostiv știe că instinctul de a iubi al omului se trezește în cel mai puternic mod atunci când acesta are cunoștință despre faptul că este înconjurat de o iubire abundentă”.
Cu cât Dumnezeu ne iubește mai mult, cu atât mai mult suntem și noi capabili să iubim. Cu cât suntem mai conștienți de iubirea lui Dumnezeu în viața noastră, cu atât mai mult vom iubi. Cu cât mai mult suntem iertați, cu atât mai mult putem să-i iertăm și pe alții.
Noi știm acest lucru. Este mult mai important să iubim și să iertăm decât să facem sacrificii de orice fel. Uneori renunțăm, postim, ne străduim, și în același timp păstrăm resentimentele, ura și disprețul în inimă.
Papa Francisc le-a spus preoților: „Fiți mari iertători, pentru că cine nu știe să ierte (...) este un mare învinuitor, care acuză mereu...Și cine este marele acuzator în Biblie? Diavolul! Ori ești în slujba lui Isus, care iartă dând viață, rugăciune (...) ori ești în serviciul diavolului care condamnă, acuză”.
Îmi place această comparație. Dumnezeu iartă întotdeauna. Diavolul acuză și ispitește, denunță și urăște. Dumnezeu ne privește întotdeauna cu iubire. El este Milostivire. Sfântul Părinte le cere preoților să ierte mereu, să nu se obosească din a ierta. Mai degrabă milostivire decât sacrificii. Dar, să nu uităm că această invitație se extinde la toți, deoarece toți suntem chemați să iertăm în viața noastră.
Trebuie să-i iertăm cu îndurare pe cei care ne fac rău, pe cei care ne rănesc prin cuvintele și acțiunile lor, pe cei care ne resping sau nu ne tratează cu iubire. Trebuie să dăruim îndurare atunci când primim ură și dispreț. Este un pas decisiv în viața noastră.
Îmi privesc sufletul și văd resentimente. Privesc și imi amintesc ofensările și nu le iert, iar rana se redeschide. Sfântul Părinte ne amintește că în ziua morții noastre Isus ne va întreba dacă i-am iertat pe cei ce ne-au greșit și dacă am respins orice formă de ranchiună sau de ură care duce la violență. Ne va întreba dacă am iubit, nu doar dacă ne-am sacrificat.
Iubirea poartă întotdeauna cu ea renunțări și sacrificii. Totul pentru iubire. Iar iertarea este întotdeauna legată de iubire. O iertare care ne liniștește sufletul și care restabilește legăturile iubirii sfărâmate dintre oameni.
Iertarea începe în inima mea. Când mă iert pe mine însumi este mai ușor să-i iert pe alții, dar uneori ne este greu să ne iertăm propriile căderi, greșeli și propriile slăbiciuni!
Dumnezeu vrea îndurare. Iar eu am nevoie să mă iert de multe ori pentru că nu sunt ceea ce visez sau ce îmi doresc să fiu; pentru acele momente în care obiectivele mele sunt prea îndepărtate sau inaccesibile și în care stau prea departe de ele în slăbiciunea mea. Este dificil să ne iertăm întotdeauna. Dacă nu suntem capabili de acest lucru, ne va fi mult mai greu să-i iertăm pe alții și să-i privim cu iubire.
Iertarea însănătoșește sufletul. Iertarea pe care o primim este iertarea pe care o oferim. Atunci când iertăm pe cineva care ne-a făcut un rău, ceva se însănătoșește în suflet, o rană se închide, un fir rupt se sudează.
În urmă cu ceva vreme, o persoană mi-a spus cât bine a făcut iertându-și părinții. A ținut în suflet acea rană pentru toată viața. A fost capabilă să ierte, pentru că Dumnezeu i-a acordat acest miracol, iar iertarea vindecătoare a salvat-o. Acum, acea persoană poate să fie alături de ei, iubindu-i și purtându-le de grijă fără ranchiună.
Iertarea este un miracol, un har pe care îl cerem. Mai mult decât sacrificiile este important să iertăm, să cerem iertare și să fim iertați. Acea iubire care face posibilă iertarea, care se naște din iertare, reprezintă elementul central.
Traducere: Liviu Ursu
Sursa:it.aleteia.org
