În fața perpetuării abuzurilor liturgice, prin Nota "Gestis verbisque", Departamentul pentru doctrina credinței reiterează faptul că nu pot fi schimbate cuvintele și elementele stabilite în ritul esențial al fiecărui sacrament, pentru că în acest caz sacramentul nu există.
Se intitulează "Gestis verbisque" nota Departamentului pentru doctrina credinței publicată sâmbătă, 3 februarie 2024. Un text dezbătut și aprobat de cardinalii și episcopii membri la recenta Adunare Plenară a Dicasterului și apoi aprobat de Papa Francisc, care reiterează că formulele și elementele materiale stabilite în ritul esențial al sacramentului nu pot fi schimbate după bunul plac în numele creativității. Procedând astfel, în realitate, sacramentul însuși nu este valid, drept care nu a existat niciodată.
Prezentarea cardinalului Fernández
În prezentarea documentului, cardinalul Victor Fernández, prefectul departamentului, explică geneza acestuia, și anume "înmulțirea situațiilor în care s-a constatat invaliditatea sacramentelor celebrate", cu modificări care "au dus apoi la necesitatea de a căuta persoanele implicate pentru a repeta ritul botezului sau al mirului, iar un număr semnificativ de credincioși și-au exprimat, pe bună dreptate, mâhnirea". Au fost citate, în acest sens, modificările formulei de botez, cum ar fi, de exemplu: "Eu te botez în numele Creatorului..." și "În numele tatălui și al mamei... noi te botezăm". Circumstanțe care i-au vizat și pe unii preoți care, "după ce au fost botezați cu formule de acest tip, au descoperit cu durere invaliditatea hirotonirii lor și a sacramentelor celebrate până în acel moment". Cardinalul a explicat că "în timp ce în alte domenii ale acțiunii pastorale a Bisericii există un spațiu mare pentru creativitate", în domeniul celebrării sacramentelor aceasta "se transformă mai degrabă într-o 'voință de manipulare'".
Prioritate acordată lucrării lui Dumnezeu
"Prin evenimente și cuvinte strâns legate între ele", se spune în Nota doctrinală, "Dumnezeu revelează și realizează planul Său de mântuire pentru fiecare bărbat și femeie". Din nefericire, "trebuie constatat că celebrările liturgice, în special ale sacramentelor, nu se desfășoară întotdeauna în deplină fidelitate față de riturile prescrise de Biserică". Biserica, "are datoria de a asigura prioritatea lucrării lui Dumnezeu și de a salva unitatea Trupului lui Cristos în acele acțiuni care nu au egal, deoarece sunt sacre "prin excelență", cu o eficacitate garantată de lucrarea sacerdotală a lui Cristos". Biserica este, de asemenea, "conștientă că a administra harul lui Dumnezeu nu înseamnă a și-l însuși, ci a deveni un instrument al Spiritului în transmiterea darului lui Cristos pascal. Ea este conștientă, în mod special, că așa-numita potestas (putere) de care dispune în ceea ce privește sacramentele se oprește în fața substanței lor" și că "în gesturile sacramentale trebuie să păstreze gesturile mântuitoare pe care Isus i le-a încredințat".
Materie și formă
Nota explică apoi că "materia sacramentului constă în acțiunea umană prin care acționează Cristos. În ea există uneori un element material (apă, pâine, vin, ulei), alteori un gest deosebit de elocvent (semnul crucii, punerea mâinilor, scufundarea, infuzia, consimțământul, ungerea)". În ceea ce privește forma sacramentului, aceasta "este constituită de cuvânt, care conferă o semnificație transcendentă materiei, transfigurând semnificația obișnuită a elementului material și sensul pur uman al acțiunii săvârșite. Acest cuvânt se inspiră întotdeauna, în grade diferite, din Sfânta Scriptură, este înrădăcinat în Tradiția vie a Bisericii și a fost definit cu autoritate de Magisteriul Bisericii". Prin urmare, materia și forma "nu au depins niciodată și nici nu pot depinde de voința individului sau a comunității individuale".
Ce nu poate fi schimbat
Documentul reafirmă că "pentru toate sacramentele, în orice caz, respectarea materiei și a formei a fost întotdeauna cerută pentru validitatea celebrării, fiind conștienți de faptul că modificările arbitrare ale uneia și/sau ale celeilalte - a căror gravitate și forță invalidantă trebuie să fie constatată de la caz la caz - pun în pericol acordarea efectivă a harului sacramental, în detrimentul evident al credincioșilor". Ceea ce se citește în cărțile liturgice promulgate trebuie să fie respectat cu fidelitate, fără "a adăuga, elimina sau schimba ceva".
Arta de a celebra
Liturgia permite varietatea care apără Biserica de "uniformitatea rigidă". Este ceea ce citim în constituția conciliară Sacrosanctum Concilium. Dar această varietate și creativitate, care favorizează o mai mare inteligibilitate a ritului și participarea activă a credincioșilor, nu poate aplicată în ceea ce este esențial în celebrarea sacramentelor.
