Mișcarea Focolarelor a invitat la o seară a Corurilor din diferite Biserici la Cluj – program dedicat Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor
Marți, 23 ianuarie 2024, a avut loc un eveniment ecumenic deosebit, în cadrul celebrărilor dedicate Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor din Eparhia de Cluj-Gherla: Seara Corurilor din diferite Biserici (ediția a II-a). Programul, în organizarea Mișcării Focolarelor din România, s-a desfășurat în biserica parohiei greco-catolice „Coborârea Spiritului Sfânt” (cart. Mănăștur, Cluj-Napoca).
La momentul coral de comuniune între Biserici au participat Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, pr. Marius Taloș, superior local al Societății lui Isus. Gazde ale acestei seri au fost pr. Ovidiu Lăpuște, parohul parohiei gazdă, și pr. Mihai Kiss, vicar parohial. S-au aflat în frumoasa biserică greco-catolică clujeană, în număr mare, credincioși din diferite culte și confesiuni. Mottoul serii corale, care a „dat tonul” alegerii lucrărilor ce au fost interpretate, a fost cel al Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, ediția 2024: „Să îl iubești pe Domnul Dumnezeul tău … și să îl iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10,27).
După un salut al pr. Ovidiu Lăpuște, care a urat bun venit tuturor – subliniind deschiderea, din punct de vedere ecumenic, existentă dintotdeauna în această biserică parohială – Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a rostit un cuvânt în deschidere despre idealul unității creștine. A amintit de comuniunea în suferință din închisori, în perioada persecuției comuniste, între preoți, pastori, credincioși din diferite confesiuni creștine, care, „toți împreună erau uniți” și în acele condiții nu erau preocupați de „gânduri mult prea umane, prea puțin spirituale sau teologice, care să îi despartă. Atunci erau uniți prin mărturia pe care o dădeau despre Domnul nostru Isus Cristos.”
Un alt moment, a arătat, în care „toate barierele noastre cad”, este cel al morții, în care, „indiferent că suntem catolici, ortodocși, protestanți, cu toții trecem prin această poartă strâmtă a morții, care pentru noi, creștinii, este o trecere înspre adevărata viață și o să ne regăsim în fața lui Cristos” și, „probabil, privind la pământ și la ce a fost acolo vom putea să vedem cât de frumos ar fi putut să fie și câte bariere spirituale au existat”. Și, a remarcat: „nu stăpânim nici timpul, nu cunoaștem planurile Domnului, dar putem să ne rugăm să nu așteptăm, nici momente de suferință pentru a fi împreună, nici momentul morții noastre”.
Cât de bine ar fi să facem pași înspre unitate atunci când putem… deocamdată unitatea dintre noi poate lua chipul prieteniei, a unui zâmbet, a unui gest de bunăvoință față de ceilalți, a unei rețineri de la un cuvânt greu, a unei iertări. Repet, nu știm timpurile, dar știm că a existat cu siguranță rugăciunea Mântuitorului, înainte de patima Sa, în care noi toți eram prezenți și nu eram prezenți ca greco-catolici, ortodocși, protestanți, ș.a., ci eram prezenți ca fiii și fiicele lui Dumnezeu. Și, în acel moment, Isus S-a rugat pentru ca noi să fim una, nu oricum, ci așa cum El și cu Tatăl sunt Una, adică, „prin iubire, prin legătura iubirii”. A încheiat spunând: „Să lăsăm, așadar, în această seară să răsune rugăciunea speranței și, mai ales, să ne deschidem inimile ca Spiritul Sfânt să poată lucra în funcție de planul pe care îl are cu noi. Să fim deschiși în fața Domnului la fel ca Maica Sfântă. Și astăzi vom avea o manieră privilegiată, fiindcă vom cânta rugăciunea noastră, speranța noastră, vom cânta dorința noastră de unitate.”
Mișcarea Focolarelor, cunoscută sub numele de „Opera Preasfintei Maria”, a fost fondată în 1943, de Chiara Lubich (v. aici). Cu o zi înaintea acestei celebrări, în 22 ianuarie, a fost celebrată ziua de naștere a fondatoarei Mișcării Focolarelor, „cea care și-a dedicat viața pentru a contribui la realizarea testamentului lui Isus, «Ca toți să fie una»”. De aceea, s-a dat citire, în continuare, câtorva fragmente din meditațiile scrise de ea, cu modul minunat în care a știut să viseze, iar visele ei au început apoi să prindă contur în toată lumea. Între altele, a visat la idealul unității Bisericii, la cel al fraternității universale, al păcii, al „dialogului iubirii tot mai intens între Biserici”, la „apropierea între diferitele culturi ale lumii”, astfel încât, „să devină firesc să iubești patria celuilalt ca pe a ta”.
A prezentat fiecare cor Mihaela Vereșezan, din Mișcarea Focolară, nu fără a împărtăși mai întâi un scurt istoric al mișcării ecumenice de care se leagă și organizarea an de an a Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor. A afirmat: „timpul Octavei este o invitație adresată credincioșilor diferitelor Biserici de a redescoperi și a trăi împreună unica iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele”. Patru coruri clujene și-au unit vocile într-o unică, armonioasă și înălțătoare cântare de laudă adusă lui Dumnezeu, fiecare aducând buchetului de flori depuse în această seară la altar propria frumusețe, propria bună mireasmă spirituală, emoție, culoare:
– Corul „Adoremus” al Catedralei Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea, Cluj-Napoca (care oferă răspunsurile liturgice în capela „Sf. Iosif”, în cadrul parohiei greco-catolice din cart. Andrei Mureșanu), cor dirijat de prof. Ana Maria Mureșan. Au interpretat lucrările: „Lăudați pe Domnul”, muzica Teofil Coste; „Rugăciune”, de Constantin Drăgușin; „Cât de mărit”, muzica I. Cartu – Marius Cuteanu.
– Corul Bisericii Baptiste „Betania” din Cluj-Napoca, care a interpretat cântece însuflețite de bucuria credinței: „Tu ne-ai condus”; „Victoria în Isus” și „Fiți tari”.
– Corul de fete al Colegiului Ortodox Mitropolitul Nicolae Colan, condus de arhidiacon prof. dr. Daniel Frumos, care a interpretat: Cântarea Sfântului Nectarie – „Pe Tine te lăudăm”; „Troiță de Arhierei” – cântare în cinstea Sfinților Trei Ierarhi și „Pentru Tine, Doamne”.
– A încheiat programul serii Corul „Angeli” al Catedralei greco-catolice „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, dirijat de prof. Angela David, cu lucrările: „Prima care-a crezut”; „Vino, Doamne, în inima mea” și „Cântec de duminică”.
A fost o nouă seară de comuniune ecumenică în care au coborât din Cer binecuvântări și o frumoasă întâlnire prin cântec, cântul religios fiind limbaj universal al credinței.
