Duminică, 14 ianuarie 2023, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a celebrat Sfânta Liturghie arhierească în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca.
PREDICA:
Sfânta Liturghie a fost urmată de slujba parastasului în memoria Episcopului Florentin Crihălmeanu, Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla între 2002 și 2021, la împlinirea a trei ani de la mutarea sa la Cer. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Angeli” al Catedralei. Au ajutat la celebrare diaconi, ipodiaconi, studenți seminariști. S-au unit în rugăciune, în jurul Episcopului eparhial, numeroși preoți, surori ale Congregației Maicii Domnului (CMD) – cu Maica Teodorina, superioara generală; Surori ale Ordinului Sfântului Vasile cel Mare – cu Maica Verdiana, superioara provincială; tineri, în număr mare, credincioși – între care și personalități ale vieții publice.
Excelența Sa Ciprian Olnici, secretarul de stat pentru culte, a adus, de asemenea, un omagiu Ierarhului de pie amintire, prin participarea la momentul de rugăciune și comemorare. Apropiați, fii spirituali, colaboratori, credincioși care au primit haruri și binecuvântări prin Preasfințitul Florentin, au venit acum să își exprime gratitudinea și să se roage pentru sufletul său. O altă mulțime s-a aflat în comuniune și rugăciune prin celebrarea transmisă și online, dar și pe postul de televiziune Maria Tv Romania. Mulți dintre cei prezenți în catedrală în această zi a Învierii, zi de duminică, s-au îndreptat la final spre sora Letiția CMD, sora Preasfințitului Florentin, pentru a-i adresa un gând de comuniune și a împărtăși o amintire.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu – meditând Evanghelia acestei duminici, a 29-a după Rusalii, cu vindecarea celor zece leproși (Luca 17,12-19), dintre care doar unul și-a amintit de recunoștință față de cel care l-a vindecat, Domnul Isus Cristos – a chemat la conștientizarea prezenței lui Dumnezeu, a darului mântuirii Sale. A invitat, astfel, la a se citi Evanghelia – și viața noastră – „cu privirea omului nou”, pentru a vedea darul lui Dumnezeu și a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru acest mare dar, obținut pentru noi prin jertfa Sa răscumpărătoare. A vorbit despre o dualitate care se manifestă în această lume, constând într-o perspectivă umană asupra existenței și o altă perspectivă, dată de prezența și lucrarea lui Dumnezeu, așa cum se reflectă în lecturile duminicii.
A invitat la trecerea de la realitatea acestei lumi, „pe care credem că o cunoaștem și o stăpânim”, la realitatea comuniunii, exprimată prin apartenența la Împărăția lui Dumnezeu – care, așa cum relevă sărbătoarea Botezului Domnului, „este în mijlocul nostru”, pentru că prin Botezul creștin facem parte din această realitate nouă. Din această perspectivă, a invitat la descoperirea „miracolelor din viața noastră”: a celor mari, relevate de Evanghelii, sau a celor mici, „pe care doar noi le simțim”, deoarece, a spus: „toate sunt semne ale iubirii lui Dumnezeu pentru noi” și a chemat la recunoștință față de Dumnezeu.
Despre Preasfințitul Florentin, în această zi de rugăciune și aducere aminte, a făcut observația că sunt două perspective din care poate fi privită viața sa și trecerea sa la Cer: „Putem să vedem lucrurile ca o tragedie – un om tânăr, plin de viață, de atâta timp prezent în mijlocul vostru, iubit de poporul lui Dumnezeu și, într-o clipă, totul s-a încheiat”. Dar, a continuat, „putem privi și cu ochi noi și să încercăm să vedem lucrurile minunate care s-au întâmplat, tot în acel moment, tot în acele zile”. A amintit „minunatul imn pe care l-a compus la sfârșitul anului, pentru tineri, legat de timp” (aici) – pe care l-a numit „un imn din tradiția frumoaselor creații ale Bisericii dintotdeauna. Cred că toți am fost pătrunși de acele cuvinte și chiar de modul în care au fost rostite, apropo de darul timpului și cum trebuie să folosim timpul”.
Preasfinția Sa Claudiu a continuat: „Mă gândesc că Preasfințitul Florentin a avut o lumină, fiindcă nu era modul lui clasic de a vorbi, nici tonalitatea clasică” în acel ultim interviu – pentru că „a fost un moment aparte și cred că Dumnezeu i-a dăruit o lumină pentru acel moment și harul pentru a vorbi despre noi, dar și despre el”. A amintit și un alt dar al lui Dumnezeu – acela că a avut prilejul „să își petreacă ultimele clipe într-o mănăstire, într-un loc consacrat lui Dumnezeu, alături de sora Letiția, de tatăl lui, înconjurat de dragostea surorilor, să își petreacă acele ultime clipe – chiar dacă erau de boală și suferință – în taină, în rugăciune, fiindcă nu putea ieși în munca pastorală, a fost un timp de reculegere, de exerciții spirituale pe care le-a trăit în acele clipe”.
A explicat că, dacă privim din această perspectivă, în mod tainic – fiindcă și în viața noastră în mod tainic vedem aceste lucruri –, putem vedea darul lui Dumnezeu și grija lui Dumnezeu pentru aceste clipe”. A mai amintit: „Noi toți și în mod special persoanele consacrate, preoții, Episcopii… ne pregătim în fiecare clipă pentru acel moment”, oferind exemplul Sfântului Pavel care, dacă nu ar fi fost misiunea pe care încă o avea de îndeplinit, ar fi dorit să treacă pe loc în frumusețea Împărăției lui Dumnezeu. Preasfinția Sa Claudiu a subliniat: „Nu suntem făcuți pentru această lume ci pentru lumea din care lipsește durerea, întristarea, suspinarea” și a chemat la încredere: „Ne încredințăm dragostei lui Dumnezeu, providenței Sale și așa îl încredințăm și pe Preasfințitul Florentin”.
Invitând la a privi realitatea din această perspectivă, a afirmat: „Bineînțeles că el continuă să fie prezent. Dar nu ca un gând, nu ca un nume ci concret, aici! Credeți că Fericitul Iuliu Hossu, credeți că Înalt Preasfințitul George, că Preasfințitul Florentin nu sunt aici, împreună cu noi? Credeți că sunt undeva departe? Nu despre aceasta vorbim atunci când ne aducem aminte de comuniunea sfinților? Sunt atâtea mărturii din partea misticilor care ne spun că suntem înconjurați la propriu de cei dragi ai noștri, cei care ne însoțesc cu rugăciunea în mod concret, de lângă noi.”
