"Contribuţia cea mai evidentă şi originală a Terezei se referă la speranţă, cu noi orizonturi şi noi perspective. Este şi mesajul său mai actual într-un moment de mari suferinţe pentru Biserică şi pentru toată omenirea." S-a încheiat cu acest citat din teologul francez François-Marie Léthel omilia rostită de cardinalul Marcello Semeraro în timpul celebrării euharistice prezidate duminica trecută, 7 ianuarie 2024, la Lisieux, pentru încheierea anului jubiliar convocat cu ocazia celei de-a 150-a aniversări a naşterii şi a celei de-a 100-a aniversări a beatificării sfintei franceze.
Celei pe care Sfântul Pius al X-lea a definit-o "cea mai mare sfântă din timpurile moderne", Papa Francisc i-a dedicat exortaţia apostolică C'est la confiance, publicată la 15 octombrie 2023 şi prevestită la audienţa generală din 7 iunie 2023. Tereza, a subliniat prefectul Dicasterului Cauzelor Sfinţilor, este cea care îi invită pe toţi să nu piardă niciodată speranţa, relatând ceea ce a fost "cotitura radicală în viaţa sa; adică, atunci când nu numai că a înţeles că numele său era scris în ceruri, ci şi că «în cer va fi mai multă bucurie pentru un singur păcătos care face pocăinţă decât pentru 99 de drepţi care nu au nevoie de pocăinţă»".
La Crăciunul din 1886, a amintit cardinalul, "Tereza a obţinut harul de a ieşi din copilărie şi de a deveni «pescar de suflete»". De aici auspiciul ca asta să se poată întâmpla şi "pentru fiecare dintre noi, în sărbătoarea din timpul Crăciunului a întâlnirii magilor cu Domnul Isus". În pofida faptului că cele trei personaje evanghelice "nu apar niciodată în scrierile Terezei - a afirmat în această privinţă Semeraro -, există însă în istoria sa ceva ce se aseamănă cu ei". De fapt, sfânta a manifestat încă de mică o atracţie deosebită faţă de stelele de pe cer. Şi tocmai în afirmaţia lui Isus: "Numele voastre sunt scrise în ceruri", mica Tereza aplică sieşi "rădăcina bucuriei şi a încrederii creştine. De fapt, Dumnezeu atât de mult ne-a iubit, încât a scris numele fiecăruia dintre noi în cartea vieţii", a remarcat cardinalul prefect. Aşa încât i s-ar putea aplica ei cuvintele cu care Sfântul Grigore cel Mare comentează relatarea despre steaua, care mai întâi îi conduce pe magi şi apoi le indică locul întâlnirii cu Isus: "Aşadar - spune el -, nu Pruncul este cel care aleargă la stea, ci aceasta este cea care merge spre el". Asta pentru că, a precizat Semeraro, pentru sfântul pontif "nu omul a fost creat pentru stele, ci stelele au fost creat pentru om".
Tereza, a afirmat cardinalul, păstra în ea acea "dublă sete care devorează" şi care a caracterizat toată viaţa sa de călugăriţă carmelită: "dorinţa de iubire care este în inima lui Isus şi de a mântui sufletele". Dar acest ultim scop nu poate fi obţinut, considera sfânta, dacă omul nu contribuie cu faptele şi gândirea la lucrarea mântuitoare a lui Cristos. Şi confirmarea este dată, a precizat cardinalul, de cuvintele conţinute în Caietul galben, citate în exortaţia apostolică a Papei Francisc: "Nu pot fi fericită că mă bucur, nu pot să mă odihnesc până când vor exista suflete de salvat".
Tereza a Pruncului Isus, a mai afirmat Semeraro, "voia să fie «un trandafir fără petale». Mai mult, Tereza doreşte «să arunce flori»". Acesta este, a subliniat Semeraro, unul dintre simbolismele îndrăgite de sfântă: "De copilă iubea să facă asta în timpul procesiunilor. Ea se gândeşte chiar la o adevărată ploaie de flori, care la început se mişcă în sus, spre cer şi de aici este aruncată apoi pe pământ: asupra purgatorului ale cărui flăcări trebuie să le stingă, spune ea, şi apoi asupra întregii Biserici pentru a o susţine". După părerea cardinalului prefect, suntem în mod substanţial în faţa maturizării vieţii sale spirituale, descrisă astfel în C'est la confiance: "Transformarea care a avut loc în ea i-a permis să treacă de la o dorinţă ferventă a cerului la o dorinţă constantă şi arzătoare a binelui tuturor, care a culminat în visul de a continua în cer misiunea sa de a-l iubi pe Isus şi de a-l face iubit".
În sfârşit, cardinalul Semeraro a amintit că "peste un an va fi deschis un alt Jubileu, de această dată pentru toată Biserica", al cărui motto va fi "Pelerini de speranţă". Aşadar, în acest context "vom putea desigur să medităm din nou asupra Terezei noastre, care a fost femeie de speranţă".
(După L'Osservatore Romano, 9 ianuarie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
