Din Omiliile despre sfânta Fecioară Maria ale sfântului Bernard, abate
Ai auzit, Fecioară, că vei zămisli și vei naște un fiu; ai auzit că aceasta va fi nu de la un om, ci de la Spiritul Sfânt. Îngerul așteaptă răspunsul: este timpul să se întoarcă la Dumnezeu, cel care l-a trimis. Așteptăm și noi, Stăpână, cuvântul milostivirii, noi care suntem atât de mizerabil apăsați de o sentință de condamnare.
Iată că ție ți se oferă prețul mântuirii noastre. Dacă îți dai consimțământul, vom fi imediat eliberați. Noi toți am fost creați în Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu, dar iată că acum suntem supuși morții. Prin răspunsul tău scurt, putem fi recreați și chemați din nou la viață.
Te imploră cu lacrimi, blândă Fecioară, Adam cel exilat din paradis împreună cu nefericiții săi urmași, te imploră Abraham, te imploră David. Te imploră insistent ceilalți patriarhi, strămoșii tăi, care locuiesc și ei în regiunea întunecată a morții. Răspunsul tău îl așteaptă lumea întreagă, care este prosternată la genunchii tăi.
Nu fără motiv, pentru că de cuvântul tău depinde mângâierea celor nefericiți, răscumpărarea celor închiși, eliberarea celor condamnați, în sfârșit, mântuirea tuturor fiilor lui Adam, a neamului tău întreg.
Grăbește-te, Fecioară, să dai răspunsul. Răspunde grabnic îngerului, sau, mai bine zis, prin înger, Domnului. Spune un cuvânt și primește Cuvântul; spune cuvântul tău și zămislește-l pe cel dumnezeiesc; spune cuvântul tău trecător și îmbrățișează-l pe cel veșnic.
De ce întârzii? De ce tremuri? Crede, încrede-te și primește. Umilința ta să prindă curaj, modestia ta, încredere.
Desigur, nu este bine ca, acum, simplitatea inimii tale feciorelnice să uite prudența. În această împrejurare unică, să nu te temi, Fecioară prudentă, de prezumție, căci, dacă modestia ta este plăcută în tăcere, acum este mai necesară pietatea în cuvânt.
Deschide-ți, fericită Fecioară, inima credinței, buzele consimțământului, sânul Creatorului. Iată, Așteptatul tuturor popoarelor stă afară și bate la ușă. Ah, dacă, în timp ce tu întârzii, el ar trece mai departe și tu, cu durere, va trebui să-l cauți pe cel pe care îl iubește inima ta! Ridică-te, aleargă, deschide-i. Ridică-te prin credință, aleargă prin devotament, deschide-i prin consimțământ. Iată – spune ea –, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău (Lc 1,38).
(Omilia 4, 8-9: Opera omnia, ed. cisterc. 4 [1966], 53-54)
