Corectarea aproapelui este una dintre cele mai complicate lucruri ale experienței noastre de credință, deoarece nu întotdeauna o facem într-un mod adecvat și de multe ori nu știm cum să o acceptăm într-un mod pozitiv.
De aceea, dorim să vă oferim o listă cu câteva sfaturi importante de luat în considerare, pentru a corecta într-un mod adecvat și pentru a ști cum să se primească corectarea. Sperăm că vă vor fi utile!
Nimănui nu-i place corecția, dar este necesară
„Orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercaţi cu ea roada paşnică a dreptăţii” (Evr 12, 11).
A fi corecți poate fi incomod, dar toți avem nevoie de acest lucru. Primiți aceste cuvinte cu inimă deschisă și acceptați-le cu speranță, pentru că sunt sigur că, ceea ce prietenii voștri vor să vă spună, deși uneori este dureros, va aduce multă roadă.
Ascultă latura pozitivă
Majoritatea vocilor care îmi spun „trebuie să îți spun ceva pentru binele tău”, îmi dau senzația că nu mi se va spune nimic pozitiv. Dacă încercați să corectați pe cineva, faceți acest lucru căutând binele persoanei respective, nu vă limitați doar la mustrare; dacă ați fost corectați, concentrați-vă pe binele care vrea să vi se facă și nu luați acele cuvinte ca și o simplă critică.
Întotdeauna ne așteptăm ca și criticile să fie constructive, dar este dificil să percepem o critică ca fiind constructivă, atunci când noi suntem aceia care o primim. Deschideți-vă inima pentru a asculta binele care se află în intențiile celui care vă vorbește.
Dacă corectați, faceți-o cu iubire. Aceasta este singura modalitate de a face acest lucru într-un mod fratern.
„Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngăduitor. Certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului” (2Tim 2, 24-25).
Dacă îi iubiți pe cei pe care îi corectați, nu pronunțați cuvinte dure sau jignitoare. Dar, dacă nu doriți binele persoanei cu care vorbiți, sau nu simțiți pentru ea nicio afecțiune, probabil, sunteți pentru ea mai greu decât un tren pe cărbune. Iubirea este o cerință necesară pentru corectare.
Criticați comportamentul greșit, nu pe aproapele vostru
Dacă doriți să-i arătați aproapelui vostru că este iresponsabil, deoarece, de exemplu, de multe ori ajunge în întârziere, spune-ți exact acest lucru: „de multe ori ești în întârziere”. Dar, dacă generalizați și criticați întreaga lui persoană, spunându-i „ești un iresponsabil și ajungi întotdeauna în întârziere”, nu doar criticați acțiunea greșită, dar arătați și dezaprobare întregii persoane. Amintiți-vă că doar creștinii disprețuiesc păcatul, dar iubesc păcătosul. Fiți atenți și nu amestecați cele două lucruri.
Pedeapsă sau penitență?
Uneori, în familiile noastre și în comunitățile noastre, persoanele greșesc și prin pedeapsă le este interzis să facă ceea ce le ține cu picioarele pe pământ. Ar fi mai bine să se ceară celor care greșesc să ofere, cu o inimă sinceră și căită, propriul timp pentru a ajuta și servi familia sau comunitatea.
Isus ne învață să ne corectăm frații cu iubire
„De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău”. (Mt 18, 15).
A avea grijă de demnitatea celuilalt este lucrul cel mai important, pentru că în primul rând, corecția este un act de iubire. Mai ales la început, să încercăm să nu ne corectăm aproapele în public, pentru a nu-i afecta imaginea în fața altora.
Dacă nu te ascultă, corectează-l împreună cu alte persoane
„Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul” (Mt 18, 16).
De multe ori este necesar să se facă corectarea cu ajutorul altor persoane, dar cel corectat nu trebuie să se simtă captiv sau să fie înfruntat într-un mod violent. Arătați-i persoanei îngrijorarea voastră, angajamentul și afecțiunea pe care o simțiți pentru ea. „Martorii” despre care vorbește Cuvântul lui Dumnezeu pot fi părinții, alți prieteni, partenerul sau un expert în domeniul respectivei probleme.
Cereți sfatul comunității
„Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş” (Mt 18, 17).
Apelați la ajutorul comunității. Dacă prietenul vostru vrea să continue în propria conduită necorespunzătoare, chiar dacă este dificil, vă va comunica că nu are nevoie de ajutor. Nu se vrea niciodată să se ajungă în acest punct, deoarece este extrem de dureros pentru toată lumea, dar există și cazuri în care deficiențele sunt grave și păcatul nu-l afectează doar pe păcătos, ci și pe cei din jurul său. În aceste situații trebuie îndepărtați cu afecțiune cei care prin propria voință își asumă o cale opusă binelui și iubirii fraterne. De fapt, dacă cineva se comportă astfel este deja separat de comunitatea sa. Dar este limpede faptul că nu este vorba de a îndepărta pe cineva care comite mici erori: ba dimpotrivă, toți suntem fragili și trebuie să ne sprijinim reciproc și să avem grijă unii de alții atunci când ne abatem de la calea cea dreaptă. Totodată, există și situații în care un comportament sau un anumit păcat sunt în contrast cu credința, cu iubirea, cu comunitatea și cu integritatea persoanei.
Traducere și adaptare: Liviu Ursu
Sursa:it.aleteia.org