de cardinalul Giovanni Battista Re, decanul Colegiului Cardinalilor
Duminică, 1 octombrie 2023, după recitarea rugăciunii mariane Angelus, Sfântul Părinte a spus: "Astăzi începe luna octombrie, luna Rozariului şi a misiunilor. Îndemn pe toţi să experimenteze frumuseţea rugăciunii Rozariului, contemplând cu Maria misterele lui Cristos şi invocând mijlocirea sa pentru necesităţile Bisericii şi ale lumii. Să ne rugăm pentru pace, în martirizata Ucraina şi în toate ţinuturile rănite de război".
Rozariul este o rugăciune uşoară şi frumoasă, care a însoţit generaţii şi generaţii de creştini; este o rugăciune bogată în conţinuturi biblice şi teologice, profund iubită de sfinţi şi viu încurajată de papi. Papa Leon al XIII-lea spunea că, printre multiplele forme de evlavie faţă de Sfânta Fecioară Maria, cea mai stimată este cea excelentă a sfântului Rozariu (Adiutricem populi, nr. 3). Această rugăciune nu a pierdut nimic din valoarea sa din cauza ritmurilor şi a schimbărilor din societatea noastră tehnologică. Şi în al treilea mileniu rămâne o rugăciune cu mare semnificaţie, destinată să aducă roade de spiritualitate. Dacă este adevărat că, printre rugăciuni, primul loc merge spre liturgia euharistică, izvor şi culme a vieţii ecleziale, nu este mai puţin adevărat că, printre devoţiunile poporului lui Dumnezeu, Rozariului îi revine un loc de onoare. Este rugăciunea care o cinsteşte pe Sfânta Fecioară Maria ca Mama lui Dumnezeu şi Mama noastră, căreia nu-i scapă nimic din problemele noastre şi din neliniştile, preocupările şi dorinţele noastre. Este cea mai populară dintre rugăciunile mariane.
Rozariul este, conform expresiei frumoase a Fericitului Bartolo Longo, "lanţ dulce care ne leagă de Dumnezeu", prin mijlocirea puternică a Mariei.
Istoria ne învaţă că Biserica, în momentele dificile şi îngrijorătoare (este suficient să ne gândim la Lepanto), a recurs la această rugăciune, care posedă o forţă deosebită, pentru a obţine ajutorul lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria. Este rugăciune care alimentează spiritualitatea şi ne face să creştem ca nişte creştini, pentru că, în timp ce o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria, suntem duşi la o cunoaştere mai profundă a cât de mult ne-a iubit Cristos şi a rolului Sfintei Fecioare Maria în misterul lui Cristos şi al Bisericii.
La prima vedere, Rozariul ar putea să pară o rugăciune repetitivă, însă repetarea cadenţată a lui Bucură-te, Marie, o face să devină o devoţiune de iubire. Aşa cum îndrăgostiţii exprimă iubirea lor cu puţine cuvinte, care sunt repetate adesea, repetarea lui Bucură-te, Marie, este exprimare de iubire care înfloreşte din inimă faţă de Sfânta Fecioară Maria. Cu cele douăzeci de mistere ale sale (inclusiv cele adăugate de Papa Ioan Paul al II-lea) este o sinteză a adevărurilor credinţei noastre: în timp ce depănăm între degete bobiţele coroniţei, rozariul ne face să reparcurgem, în compania Sfintei Fecioare Maria, evenimentele cele mai importante ale vieţii lui Isus şi ale istoriei mântuirii. Exprimă credinţa Bisericii şi ajută să avem încredere în Dumnezeu.
Rozariul este rugăciune contemplativă, pentru că, în timp ce decurge recitarea lui Bucură-te, Marie, mintea şi inima se înalţă către Dumnezeu, îndreptând privirea spre misterul propus în acea "decadă". Prin cele douăzeci de mistere (de bucurie, de lumină, de durere şi de slavă) îl însoţim pe Isus de la vestirea întrupării sale până la cruce, până la învierea şi înălţarea sa la cer. În acelaşi timp, gândirea se îndreaptă spre prezentul vieţii noastre, spre preocupările noastre şi spre nevoile Bisericii şi ale lumii. Fiecare mister al Rozariului poate să fie rugat, aşa cum sugerau Papa Roncalli şi Papa Ioan Paul al II-lea, pentru o intenţie particulară pe care o avem la inimă şi astfel devine şi rugăciune de mijlocire.
În apariţiile de la Lourdes şi de la Fatima, Sfânta Fecioară Maria s-a prezentat cu rozariul în mână şi a recomandat recitarea sa. Sfântul Ioan Paul al II-lea, într-una din vizitele sale la Lourdes, a destăinuit că încă din anii tinereţii rugăciunea Rozariului a avut un loc important în viaţa sa. În scrisoarea apostolică despre Rozariu, Rosarium Virginis Mariae (din 16 octombrie 2002), Papa Wojtyła afirmă: "Rozariul m-a însoţit în momentele de bucurie şi în cele de încercare. Lui i-am încredinţat multe griji; în el am aflat mângâiere" (nr. 2). El obişnuia să spună că a recita Rozariul însemna "a ne ruga cu Maria şi la şcoala Mariei". În afară de asta, afirma că "Rozariul, de fapt, deşi este caracterizat de aspectul său marian, este o rugăciune profund cristologică. În sobrietatea elementelor sale, concentrează în sine profunzimea întregului mesaj evanghelic, constituind un fel de compendiu al acestuia. În el răsună rugăciunea Mariei, veşnicul ei Magnificat pentru opera Întrupării mântuitoare începută în sânul ei feciorelnic. Prin el, poporul creştin învaţă la şcoala Mariei, pentru a se lăsa iniţiat în contemplarea frumuseţii chipului lui Cristos şi în experimentarea profunzimii iubirii sale. Prin Rozariu creştinul dobândeşte belşug de haruri, ca şi cum le-ar primi din înseşi mâinile Maicii Mântuitorului" (Rosarium Virginis Mariae, nr. 1).
Padre Pio din Pietrelcina a destăinuit unui fiu spiritual al său că Sfânta Fecioară Maria nu i-a negat niciodată harurile cerute prin recitarea Rozariului (Giovanni Bardazzi, Un discepolo di Padre Pio, p. 92). Şi atunci când, în ultimele zile ale vieţii sale, a fost întrebat "Ce anume ne lasă ca moştenire?", padre Pio a răspuns: "Vă las Rozariul".
Istoria este plină de mărturii care ne arată cum această rugăciune a însoţit oamenii simpli, dar chiar şi personalităţi vestite. În casa lui Alessandro Manzoni la Milano (Via del Morone, 1), atârnat la capul patului se vede şi astăzi coroniţa sa: o recita în mod obişnuit. În vestitul său roma Logodnicii, Lucia, în momentul cel mai dramatic al vieţii sale, scoate din buzunar coroniţa şi recită Rozariul (capitolul 21) şi în timp ce deapănă rozariul simte cum apare şi creşte şi inimă o anumită încredere şi o speranţă neaşteptată. În ziua următoare, arhiepiscopul de Milano este în vizită la Valle şi Nenumitul, chinuit şi tulburat după colocviul cu acea fată bună, aude sunetul clopotelor, merge şi îl întâlneşte pe cardinal; se converteşte şi o eliberează pe săraca Lucia.
Alcide De Gasperi, în Scrisori din închisoare pe care le-a adresat soţiei atunci când a fost arestat de fascişti, a scris că îi era sprijin spiritual rugăciunea Rozariului, pe care-o recita "aşa cum putea", adică fără coroniţă. După aceea, soţia i-a trimis-o. Într-o scrisoarea următoare, Alcide a scris că îi era de întărire, recitând Rozariul, să se gândească la faptul că pe la ora aceea şi soţia şi cele două fete ale sale erau în rugăciune şi concludea: "Astfel spiritul meu se îngenunchează cu voi" (Lettere dalla prigione, p. 26-27).
Cristofor Glück, mare muzician, în timpul recepţiilor la Curtea din Viena, se retrăgea în fiecare zi ca să recite Rozariul. Fericitul Contardo Ferrini, profesor universitar la Pavia, când avea seara prieteni în casă sau era invitat de prieteni la cină, înainte de plecare scotea din buzunar coroniţa sa şi îi invita pe prieteni să-l recite împreună.
În partea de mijloc a frescei mari a Judecăţii Universale din Capela Sixtină, capodoperă a lui Michelangelo, se evidenţiază un amănunt: o persoană care se află deja în cer coboară cu mâna dreaptă coroniţa Rozariului unui bărbat şi unei femei care încă sunt pe pământ pentru a-i ajuta să urce în paradis, agăţându-se de ea. Cu această reprezentare pictorică sobră, artistul a exprimat convingerea că Rozariul este o rugăciune importantă pentru a obţine mântuirea veşnică.
Papa Francisc a spus: "Rozariul este rugăciunea care însoţeşte mereu viaţa mea [...], este rugăciunea inimii mele".
Practica Rozariului în familie în trecut era foarte răspândită. Astăzi, din păcate, seara se priveşte televizorul sau o parte dintre membrii familiei este în afara casei. Să redescoperim şi să valorizăm din nou Rozariul. Să-l simţim ca unghi de contemplaţie de asigurat, aproape ca o gură de oxigen, pentru zilele noastre, şi să-l facem să devină legătură de unitate pentru familiile noastre. Rozariul aruncă lumină asupră drumului nostru uman şi este izvor de speranţă şi de întărire, care ne dă forţa pentru a merge înainte. Departe de a fi o fugă de problemele din viaţa noastră zilnică şi din societate, Rozariul ne determină să le privim cu ochi responsabil şi senin şi ne obţine forţa de a le înfrunta cu ajutorul lui Dumnezeu.
Luna octombrie este ocazie pentru a recurge la rugăciunea Rozariului pentru pacea în lume şi, îndeosebi, pentru a implora ca mâna lui Dumnezeu să intervină pentru a pune capăt războiului din Ucraina, ale cărui consecinţe devin tot mai dezastruoase şi grele în toată Europa.
(După L'Osservatore Romano, 2 octombrie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
