A fost odată un băiețel care avea un temperament rău. Tatăl său i-a dat un sac de cuie și i-a spus că de fiecare dată când își pierde cumpătul trebuie să bată un cui în partea din spate a gardului.
Prima zi, băiatul a bătut 37 de cuie în gard. În următoarele câteva săptămâni, învățând să-și controleze furia, numărul de cuie bătute cu ciocanul s-a diminuat zi cu zi. El a descoperit că este mai ușor să-și controleze temperamentul decât să bată cuiele în gard.
În cele din urmă a venit ziua când băiatul nu și-a mai pierdut deloc cumpătul.
El i-a spus tatălui său despre asta și tatăl i-a sugerat acum să scoată câte un cui pentru fiecare zi în care el a fost capabil să-și țină cumpătul. Zilele au trecut, iar băiatul a fost în cele din urmă în stare să-i spun tatălui său că toate cuiele au fost scoase.
Tatăl l-a luat pe fiul său de mână și l-au dus la gard. El a spus:
„Te-ai descurcat bine, fiul meu, dar uita-te la găurile din gard. Gardul nu va mai fi niciodată la fel. Când spui anumite lucruri la furie, lași o cicatrice la fel cum cuiele lasă o gaură în gard. Poți înfige un cuțit într-un om și apoi să-l scoți. Nu va mai conta de câte ori spui <<Îmi pare rau>>; rana a rămas. „
Băiețelul a înțeles astfel ce efect au avut toate cuvintele sale din trecut.
S-a uitat către tatăl său și a spus:
„Sper că mă poți ierta, tată, pentru găurile făcute în tine.”
„Sigur că pot”, a spus tatăl.
