«Ultimul pe lista noilor cardinali este părintele Luis Dri, în vârstă de 96 de ani, un călugăr capucin care spovedește de ani de zile la sanctuarul Maicii Domnului din Pompei, de la Buenos Aires. Seara obișnuia să-și ceară iertare în fața Tabernacolului pentru numeroasele absoluțiuni, spunând: "Tu ai fost cel care mi-a dat un exemplu rău!"»
«Este ultimul pe listă, dar cu siguranță nu se află pe ultimul loc în inima lui Jorge Mario Bergoglio. Anunțând lista noilor cardinali care vor primi bereta purpurie la consistoriul din 30 septembrie a.c., papa Francisc a încheiat-o pronunțând numele unui frate franciscan în vârstă care, de la pensionarea din 2007, trăiește în confesionalul izolat fonic al sanctuarului Maicii Domnului din Pompei, de la Buenos Aires: este vorba de fratele Luis Pascual Dri, capucin, născut la 17 aprilie 1927, în Federación, provincia Entre Ríos, Argentina, într-o familie în care toți copiii, cu excepția unuia, s-au dăruit lui Dumnezeu, alegând viața consacrată.
Papa Francisc a vorbit de mai multe ori despre el. Prima dată a fost la 6 martie 2014, când s-a întâlnit cu preoții parohi din Roma. El a repetat exemplul câteva luni mai târziu, la 11 mai 2014, în omilia de la Sfânta Liturghie cu hirotoniri preoțești. De asemenea, l-a menționat în cartea-interviu "Numele lui Dumnezeu este milostivire", apoi a repropus exemplul său în februarie 2016, în cadrul omiliei Sfintei Liturghii prezidată în bazilica Sfântul Petru, cu frații capucini și, din nou, la întâlnirea cu confesorii în Anul Jubiliar al Milostivirii.
În februarie 2017, Papa a dorit să dăruiască preoților parohi din Roma un exemplar al cărții "Nu vă fie frică să iertați", cu biografia părintelui Dri. Când vorbește despre spovedanie și despre primirea penitenților în confesional, gândul papei Bergoglio se duce mereu la părintele Dri: "Îmi amintesc de un mare confesor, un părinte capucin, care își exercita slujirea la Buenos Aires. Odată a venit să mă întâlnească și mi-a spus: 'Vă cer ajutorul, am mereu atâtea persoane în fața confesionalului, tot felul de oameni, umili și mai puțin umili, dar și mulți preoți.... Eu iert foarte mult și uneori mă cuprinde un scrupul, scrupul de a fi iertat prea mult'. Eu i-am vorbit despre milostivire și l-am întrebat ce face atunci când simte acest scrupul. Mi-a răspuns: 'Mă duc în mica noastră capelă, în fața Tabernacolului și îi spun lui Isus: Doamne, iartă-mă pentru că am iertat prea mult. Dar tu ai fost cel care mi-a dat un exemplu rău!'. Acest lucru nu-l voi uita niciodată. Când un preot trăiește astfel milostivirea față de el însuși, o poate dărui și altora."
În urmă cu șapte ani am mers să-l căutăm la sanctuarul dedicat Fecioarei din Pompei, de la Buenos Aires. Erau foarte puțini oameni, era o după-amiază destul de sufocantă. Doar un singur confesional era deschis, înăuntru aștepta un călugăr cu veșmânt de frate capucin, printre panouri albe de izolare fonică asemănătoare cu cele ale unui vechi studio de radio. Era el. Ne-a spus de ce papa Francisc îl citează atât de des. "Eu, una peste alta, sunt, nu voi spune scrupulos, dar să spunem puțin preocupat de confesiuni. Când era cardinal aici, la Buenos Aires, aveam multă încredere în el, mă duceam să vorbesc cu el și odată i-am mărturisit toate acestea. El mi-a spus: Iartă, iartă, trebuie să ierți'. Iar eu i-am spus: 'Da, iert, dar apoi rămân cu o anumită neliniște și de aceea, după, merg la Isus și-i spun că El a fost cel care m-a învățat, că mi-a dat un exemplu rău, pentru că el a iertat totul, nu a respins niciodată pe nimeni. Se vede că aceste cuvinte l-au mișcat pe Bergoglio, au rămas întipărite în el. El știe că spovedesc mult, timp de multe ore, dimineața și seara. Și de mai multe ori i-a sfătuit pe unii preoți ca, pentru vreo problemă, să vină să vorbească cu mine. Eu i-am ascultat și acum suntem mari prieteni, unii dintre ei vin des, vorbim, și se simt foarte bine din punct de vedere spiritual, pastoral. Trebuie să-i mulțumesc foarte mult Papei pentru această încredere pe care mi-a acordat-o, pentru că nu o merit. Nu sunt o persoană, un preot, un frate care a făcut studii, nu am un doctorat, nu am nimic. Dar viața m-a învățat multe, viața m-a marcat și, pentru că m-am născut foarte sărac, simt că trebuie să am mereu un cuvânt de milă, de ajutor, de apropiere pentru oricine vine aici. Nimeni nu trebuie să plece cu gândul că nu a fost înțeles, că a fost disprețuit sau respins (...)".»
