Vizita Preasfinției Sale Claudiu în parohia „Sf. Gheorghe”, Cluj-Gheorgheni – întâlnire cu Isus înviat, «în prima zi a săptămânii», la Sfânta Liturghie
În Duminica a III-a a Paștilor, 30 aprilie 2023, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla s-a aflat în mijlocul credincioșilor parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din cart. Gheorgheni, Cluj-Napoca, comunitate păstorită de pr. Gheorghe Florea, paroh și pr. Sabin Brudașca, vicar parohial. Preasfinția Sa Claudiu a fost primit, în această însorită duminică – a Femeilor purtătoare de mir și a drepților Iosif și Nicodim -, la sediul acestei parohii (str. Slănic, nr. 2), în mod tradițional, cu pâine și sare, apoi întâmpinat cu căldură de păstorii comunității, alături de ei fiind și alți confrați ai lor, preoți ce s-au alăturat bucuriei sărbătorii prilejuită de vizita Păstorului Eparhiei de Cluj-Gherla.
Sfânta Liturghie arhierească a fost celebrată apoi în capelă, răspunsurile liturgice fiind oferite de studenții Seminarului eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” împreună cu toți credincioșii care astfel au participat activ, însuflețind rugăciunea. O binecuvântare a fost prezența interpretei de cânt popular Sava Negrean Brudașcu, a cărei voce s-a înălțat vestind Învierea. Au concelebrat: pr. Patriciu Sălăjan, paroh la Nicula, pr. Sorin Roșca, păstor al parohiilor Iclod și Jucu, pr. Grigore Ciupe de la parohia Cluj-Mărăști, pr. Ioan Mătieș, din parohia Cluj-Iris, președinte al Asociației Uniunea Creștină din România și, din aceeași asociație, pr. Ioan Andreica. A diaconat dc. Ovidiu Marișca, cancelar eparhial; au ajutat la altar subdiaconii Ionuț Mihu, Romulus Iușan și Mihai Radu Andrei (secretarul Preasfinției Sale Claudiu). Învierea Domnului – semnul sub care s-a desfășurat întreaga celebrare -, o vestea lumina de pe fețele celor care umpleau capela, o anunțau veșmintele luminate ale Ierarhului și ale preoților, o răsfrângeau pentru întreaga adunare vitraliile colorate ce confereau luminii formele sfinților reprezentați, în urmă cu 21 de ani – v. aici – , în 2002, sub îndrumarea unor maeștri ai artei liturgice din Familia religioasă Beato Angelico, din Milano.
La cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a evidențiat accentul pe care Biserica îl pune în timpul liturgic de după sărbătoarea Învierii, prin lecturile evanghelice, asupra „primei zile a săptămânii”. În duminica precedentă, a lui Toma, Isus apare în fața ucenicilor „în prima zi a săptămânii”. La fel, în Evanghelia citită în această duminică (Mc 15,43-16,8), „femeile merg la mormânt în prima zi a săptămânii să asculte mesajul îngerului: «nu vă temeți, Cel pe care îl căutați, Cristos a înviat. Iată locul unde era pus»”. A spus: „Iată de ce ne adunăm și noi astăzi și de fiecare dată, duminica – fiindcă este prima zi a săptămânii din Evanghelie și momentul în care vestea Învierii lui Dumnezeu, mesajele de pace, de bucurie «Nu vă temeți, nu vă înfricoșați» sunt tot mai prezente în sufletele apostolilor, ale femeilor, și în sufletele noastre. Noi nu facem nimic altceva decât să intrăm în această dinamică spirituală a Evangheliei și în prima zi a săptămânii să ne bucurăm de Învierea Domnului.”
S-a adresat apoi în primul rând credincioșilor din parohia Sf. Gheorghe, cărora le-a spus: „Hramul dumneavoastră este un hram deosebit de important, Sfântul Gheorghe – este și numele părintelui paroh și profit să îl felicit pentru aniversarea celor 31 de ani de hirotonire preoțească, un dar pe care l-a primit de la Dumnezeu, așa cum îl primim toți preoții și suntem chemați să nu îl păstrăm pentru noi, ci să îl împărtășim celorlalți. Aceasta este slujirea Bisericii, a diaconilor, preoților, Episcopilor, slujirea Sfântului Părinte, care se numește, atât de frumos, «slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu». Și atunci înțelegem care este și menirea noastră, și înțelegem, pornind de la hramul minunat pe care îl aveți, ce însemnă biruință, ce însemnă luptă pentru noi.”
A arătat că „nu e o luptă cum lumea și-o imaginează lumea”, nu e o luptă cu armele, ci „este o luptă pe urmele lui Cristos, pe urmele Maicii Sfinte, o luptă cu zâmbetul pe buze și cu iubirea în inimi”, pe calea arătată de Isus. A spus: „Aceasta a fost și este în continuare calea Bisericii noastre. Nu cea a răzbunării, nu cea a luptei fățișe așa cum o face lumea, ci o luptă în rugăciune. Rugăciunea este arma noastră: Cea mai frumoasă și cea mai puternică armă, fiindcă vorbim cu Dumnezeu și-I cerem lui Dumnezeu ajutorul și ne încredințăm lui Dumnezeu. Nu știm în ce fel, cum, când, dar știm că Dumnezeu învinge pentru noi și nu ne abandonează niciodată”. Și a arătat frumusețea Evangheliei în care femeile merg la mormântul lui Isus, ele merg fără să se gândească la obstacole, la piatra care acoperea mormântul. Și, „minune, atunci când ajung la mormânt piatra este dată la o parte. Un înger al Domnului le vestește Învierea. Iată, într-o clipită, fiindcă ele îl caută pe Isus, fiindcă nu privesc la obstacole, ci la Învățătorul lor, la Domnul lor, toate obstacolele sunt înlăturate. Așa este și cu noi, și în viața noastră, și în viața familiilor noastre, și în viața Bisericii noastre și în lumea în care trăim.”
Preasfinția Sa Claudiu a dat ca exemplu lupta Episcopilor martiri, s-a oprit la felul în care Fericitul Episcop Iuliu Hossu a crezut în învierea Bisericii sale, chiar dacă i se cerea să abandoneze lupta, să nu mai spere; chiar dacă i s-a spus că nu există nici o perspectivă pentru această Biserică. „Viitorul Cardinal Iuliu Hossu răspunde: «Perspectiva o dă tot timpul Dumnezeu, nu lumea». Și face referință exact la această Evanghelie, spune: femeile, când au mers la mormânt se gândeau că piatra acoperă mormântul, Isus este mort, și totuși, când au ajuns acolo Dumnezeu dăduse la o parte piatra și Isus era înviat. «Așa va fi», spunea Episcopul Iuliu Hossu, «și pentru Biserica noastră. Nu știu când, nu știu dacă eu voi mai ajunge să văd acest lucru în viața aceasta, dar cu siguranță Biserica noastră va învia. Dumnezeu va da la o parte piatra de pe mormântul pregătit cu atâta grijă de dușmanii noștri.» Perspectiva o dă tot timpul Dumnezeu: iată ce este extrem de important pentru noi. (…) De multe ori ni se pare că există greutăți și obstacole pe care nu le putem depăși, care sunt mult mai mari decât puterile noastre. Ei bine, în acele momente să ne aducem aminte de Evanghelia de astăzi și de cuvintele Episcopului Iuliu Hossu, să ne aducem aminte că Dumnezeu, Cel atotputernic, poate să schimbe situația într-o clipă.”
„Iată, în ce logică spirituală trebuie să intrăm: aceea a credinței dincolo de ceea ce vedem. Și situația actuală pare extrem de gravă, cu războiul din Ucraina, cu pandemia prin care am trecut, crizele care se anunță… Dacă ne gândim la situația Bisericii noastre, și la ora actuală majoritatea bisericilor, a proprietăților, nu ne-au fost returnate, și, foarte puțin probabil să ne fie returnate în timpul care urmează. Dar nu suntem noi cei care decidem, când, cum și în ce formă. Noi suntem chemați să mărturisim credința noastră în Dumnezeu și așa facem. Că o facem în locuri mai puțin obișnuite, așa cum a fost în primii ani, după 90, prin școli în piețe… că o facem în lăcașuri de cult, că o facem în Catedrale. Este foarte frumos, dar esențial este să o facem, să ne adunăm în prima zi a săptămânii și să îl simțim pe Isus prezent în mijlocul nostru. Să auzim glasul îngerului care ne spune: «Nu vă temeți. El este cu voi, a Înviat.»”
Preasfinția Sa Claudiu a mai subliniat că nici chiar propriile noastre păcate nu ne pot despărți de iubirea lui Isus și a amintit de Petru. Îngerul spune femeilor să meargă „la ucenici și la Petru” – adică și la cel care tocmai îl trădase pe Isus. Iar acesta „este un mesaj extrem de speranță pentru noi”, pentru că, „așa suntem și noi, și noi îl trădăm pe Isus ori de câte ori păcătuim (…). În slăbiciunile noastre, păcatele noastre, în trădările noastre, suntem cuprinși de multe ori de disperare și ne gândim și noi, ca Petru: «Ce am făcut? L-am trădat pe Domnul, Cel care din iubire pentru noi a murit pe cruce, din iubire pentru mine, din iubire pentru fiecare dintre noi!» Isus nu a murit în general pentru oameni, ci pentru fiecare dintre noi, și, ne știe pe fiecare din sânul maicii noastre (…). Și noi, pe un astfel de Domn îl trădăm, care din iubire moare și noi trădăm această iubire.”
Dar, a spus în continuare: „atunci să ne aducem aminte de Evanghelia de astăzi: «Spuneți ucenicilor și lui Petru»; spuneți ucenicilor și fiecăruia dintre noi care ne simțim păcătoși: să se întoarcă în Galileea și acolo îl vor vedea. Isus ne caută întotdeauna; nu există păcat mai mare decât iubirea lui Dumnezeu. Nu este trădare mai mare decât îndurarea lui Dumnezeu. Niciodată nu este prea târziu pentru niciunul dintre noi … sigur că avem libertatea de a merge, sau nu. Și pentru Iuda exista iertare” – a amintit că în momentul în care îl sărută, trădându-l, Isus îi spune lui Iuda, «prietene». Nu îi spune, «trădătorule», îi spune «prietene». Este o ultimă tentativă a lui Isus de a-l readuce pe Iuda, de a-i aduce aminte că este prieten cu El, că nu îl consideră mai puțin decât ceilalți ucenici.”
A subliniat: „Rămânem liberi, Dumnezeu respectă întotdeauna libertatea noastră, dar, ne oferă până la sfârșit, până în ultimul moment, o mână întinsă de care să ne agățăm. Atunci când Petru se scufundă în apă și strigă către Isus să îl ajute, Isus îi întinde mâna imediat. Întotdeauna mâna Mântuitorului Isus este lângă noi. De aceasta nu trebuie să ne îndoim niciodată: «spuneți cu ucenicilor și lui Petru». De aceea venim Sfânta Liturghie, aceasta celebrăm: amintirea iubirii lui Dumnezeu pentru noi. De această iubire ne aducem aminte când suntem în prima zi a săptămânii la biserică. Ne aducem aminte că Isus a înviat, că ne spune fiecăruia dintre noi: «Nu vă temeți!»; «Pace vouă!»; «Bucurați-vă!»”
Un alt moment din Evanghelie la care s-a referit Ierarhul de Cluj-Gherla a fost cel în care Iosif din Arimateea merge la Pilat și cere trupul mort al lui Isus. Dar, a spus, „Cum vine aceasta? Un om așteaptă Împărăția lui Dumnezeu și primește un trup mort? Dar, Iosif ia acel trup și îl pune în mormânt. Îl pune precum o sămânță. Și, după trei zile, Isus iese din mormânt, învie, și Împărăția Cerurilor se extinde prin pacea Lui, prin bucuria Lui, prin iertarea Lui, prin Spiritul Sfânt.” Și, a continuat, „Ce facem la Sfânta Liturghie, iubiți credincioși? Venim și noi, cei care așteptăm Împărăția lui Dumnezeu și primim Trupul lui Cristos, care se coboară în sufletele noastre și în acele locuri care au iz de mormânt; și în acele locuri din sufletele noastre care sunt încă atinse de umbra morții, de umbra păcatului, a fricii. Și dacă îl lăsăm să coboare în sufletele noastre, dacă îl primim în sufletele noastre, prin puterea Lui, prin dragostea Lui, prin îndurarea Lui, El transformă mormintele din sufletele noastre în locuri de lumină și de viață. Noi ne împărtășim din această Viață în fiecare clipă.”
„Isus este la dispoziția noastră, în Galileea noastră. Ce este Galileea? Este locul unde totul a început, unde ucenicii l-au întâlnit prima dată pe Isus. Galileea este și un loc în care se amestecă credința și păcatul, este exact ca în sufletele noastre. Galileea suntem noi, viața noastră obișnuită, așa cum e ea. Isus nu așteaptă să fim sfinți pentru a ne întâlni. Isus vine în viața noastră, așa cum e ea, acolo vrea să ne întâlnească, și, doar dacă îl lăsăm să intre în sufletele noastre, El poate transforma viața noastră, existența noastră și ne poate face cu adevărat ucenici. Iar primind această imensă demnitate de ucenici, de discipoli ai Domnului, noi, cu pacea Lui, cu bucuria Lui, putem să mergem în mijlocul lumii și să aducem pace și bucurie. De aceasta are lumea nevoie, de aceasta avem noi nevoie, dar nu o putem inventa: o putem primi de la Dumnezeu și putem să o dăruim mai departe. Să ne ajute Bunul Dumnezeu, ca acest cuvânt al Evangheliei pe care îl ascultăm în prima zi a săptămânii, să transforme viețile noastre și să devenim cu adevărat ucenici curajoși, bucuroși, fără frică, ai Domnului. Cristos a Înviat!”
La încheierea celebrării, cu emoție, pr. paroh Gheorghe Florea a adresat Ierarhului de Cluj-Gherla cuvântul de recunoștință al său personal, al pr. Sabin Brudașca și al întregii comunități parohiale. A spus: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a creat și mi-a dat putere să îl slujesc. Vă mulțumim din toată inima că ați adus bucurie în parohia noastră.” În semn de prețuire, a oferit Preasfinției Sale Claudiu o icoană reprezentându-l pe patronul acestei parohii, purtătorul de biruință Mare Mucenic Gheorghe. Mulțumind tuturor, Preasfinția Sa Claudiu a repetat mesajul biruinței prin Înviere, a comuniunii spirituale în jurul lui Cristos, care manifestă viața Bisericii prin fiecare membru al Familiei lui Dumnezeu și prin toți împreună. A spus: „Cu toții suntem parte a Familiei lui Dumnezeu și Biserica are nevoie de fiecare, de rugăciunile fiecăruia”.
