de Nicola Gori
Duhovnicii ar trebui să garanteze cu statornicie prezenţa în confesional în timpul unui orar prestabilit. Acesta nu este niciodată un timp pierdut, chiar dacă eventual nu s-ar prezenta niciun penitent. Subliniază asta Monseniorul Krzysztof Jozef Nykiel, regent al Penitenţiariei Apostolice, în acest interviu la "L'Osservatore Romano", în ajunul celui de-al XXXIII-lea curs despre forul intern, care se desfăşoară la Roma, în Palatul Cancelariei, de la 20 la 24 martie 2023. Tema acestei ediţii: "Sacramentul reconcilierii, un «miracol permanent al duioşiei divine»".
Care sunt obiectivele şi cine sunt destinatarii iniţiativei?
Sunt treizeci şi trei de ani de când Penitenţiaria Apostolică promovează cursul formativ, adresat îndeosebi seminariştilor care sunt aproape să primească hirotonirea şi preoţilor tineri; dar sunt mereu bineveniţi şi cei care exercită slujirea prezbiterală de mai mult timp şi doresc în mod lăudabil să actualizeze sau să aprofundeze propria pregătire cu privire la un domeniu aşa de central şi delicat cum este slujirea de a spovedi. Întăriţi de rezultatul pozitiv avut în ultimele ediţii, şi anul acesta va fi posibil să se urmărească prezentările programate fie prin prezenţa fizică, la Bazilica "San Lorenzo in Damaso" anexată de Palatul Cancelariei, fie de la distanţă, exploatând resursele pe care ni le oferă instrumentele digitale. Asta permite să se ajungă la un potenţial număr şi mai mare de interesaţi, în folosul mai ales al celor care nu sunt la Roma.
Ce teme vor trata prezentările din săptămână?
Cursul ar vrea să trateze, dintr-o perspectivă pluridisciplinară, principalele tematici legate cu forul intern (forul conştiinţei) şi pastoraţia sacramentului reconcilierii. De fapt, astăzi mai mult ca oricând, slujitorilor milostivirii le este cerută o pregătire teologică, spirituală, pastorală, juridică adecvată şi actualizată. De aceea, va fi privilegiată o abordare "concretă", care tinde spre administrarea corectă a reconcilierii, spre soluţionarea de cazuri deosebit de delicate pe care, în sacrament, duhovnicul poate fi pus în situaţia de a le rezolva şi spre atitudinea corectă de asumat, în fiecare caz, pentru a-i însoţi pe penitenţi cu disponibilitate, răbdare, duioşie, grijă şi clarviziune. Această pluralitate de abordări se oglindeşte în coralitatea de voci care vor compune programul zilelor: vor lua cuvântul, unul după altul, teologi, canonişti, psihologi, duhovnici care exercită personal slujirea şi care aprofundează aspectul său liturgic, pedagogic, pastoral. În sfârşit, nu va lipsi ilustrarea competenţei şi practicii Penitenţiariei Apostolice. De fapt, ar fi de dorit mult ca fiecare preot să vadă în acest "Tribunal al milostivirii", aşa cum l-a definit cu amabilitate Papa Francisc, o referinţă sigură la care să se adreseze nu numai în cazurile prescrise de drept, şi anume când este vorba de dezlegări sau de dispense rezervate Scaunului Apostolic, ci şi, mai în general, de fiecare dată când se prezintă o situaţie mai complexă sau când duhovnicul nu este sigur de propria judecată. Penitenţiaria este complet Dicasterul în slujba duhovnicilor, precum şi a penitenţilor!
În afară de asta, nu va lipsi întâlnirea tradiţională a celebrării penitenţiale?
Cum este tradiţie de acum, alături de relaţiile de după-amiază, momentele forte ale cursului vor fi constituite de ascultarea cuvintelor Papei Francisc şi de celebrarea penitenţială, prezidată de cardinalul Mauro Piacenza, penitenţiar major, în Biserica romană "Santo Spirito in Sassia" - sanctuar al Milostivirii Divine, vinerea viitoare, 24 martie, la ora 16.30. Viitorii sau noii duhovnici vor avea posibilitatea de a asculta cuvintele succesorului lui Petru, căruia ştim bine că îi stă la inimă slujirea milostivirii, trăită, în primul rând, în celebrarea sacramentului reconcilierii, un "miracol permanent al duioşiei divine", aşa cum avea să spună cu o ocazie. Va fi un moment important şi celebrarea penitenţială, când participanţii la curs vor avea ocazia de a se apropia ei înşişi de confesional. De fapt, mă simt obligat să subliniez că atunci când se vorbeşte despre necesitatea de formare pentru duhovnici, se înţelege că nu este suficient a cunoaşte teoria, aspectele tehnice, de altfel necesare mereu. Va fi un bun duhovnic numai cel care va reuşi să deschidă larg porţile cerurilor pentru penitenţi, pentru că el însuşi cel dintâi a putut să experimenteze asupra sa duioşia iubirii milostive a Tatălui. Aşadar, cum îi place Papei Francisc să repete, nu poate fi cineva un bun duhovnic fără să fie şi un bun penitent.
Ce sfaturi aţi da unui duhovnic care face primii paşi în slujirea sa?
Trei puncte care mi se par importante. Înainte de toate, trebuie reafirmat că fiecare preot este chemat să experimenteze asupra sa, mai înainte decât asupra altora, iertarea lui Dumnezeu. În al doilea rând, duhovnicilor să nu le fie teamă să ceară de la Dumnezeu darul perseverenţei în a sta în confesional. A garanta cu statornicie propria prezenţă în timpul unui orar pe cât posibil prestabilit nu este niciodată timp pierdut, chiar dacă eventual nu s-ar prezenta niciun penitent. Face rău a vedea uneori, în unele parohii, confesionalele pustii, fără nicio indicaţie a orarului pentru a se putea spovedi. Este evident că astfel se stinge iniţiativa credincioşilor. În schimb, este fundamental ca oamenii să ştie că în acel moment poate găsi un preot în confesional dispus la ascultarea şi la dezlegarea păcatelor. Toţi marii duhovnici sfinţi, de altfel, petreceau ore şi ore la confesional, pentru a spovedi lungi cozi de credincioşi sau, eventual, aşteptând să primească pe fiul risipitor cu bucurie. În sfârşit, dacă un duhovnic, mai ales când este în primii ani, ar ajunge să întâlnească îndoieli sau dificultăţi în privinţa unui caz specific întâlnit în confesional, ar fi cu adevărat prudent să nu ezite să ceară sfat de la un confrate înţelept şi expert (desigur fără a încălca vreodată sigiliul sacramental) sau să scrie direct la Penitenţiarie, care desigur nu va întârzia să-i comunice părerea în cel mai scurt timp posibil, aşa cum s-a făcut mereu. Suntem în slujba slujitorilor milostivirii.
La 13 martie, a fost a zecea aniversare a alegerii lui Francisc. Ce spaţiu sau importanţă are în magisteriul său şi în viaţa sa tema milostivirii divine?
Sunt într-adevăr multe intervenţiile, gesturile care înduioşează inimile şi acţiunile cu care papa a evidenţiat atenţia centrală rezervată de el temei, încă din primele zile ale pontificatului. Dumnezeu este milostivire! Nu încetează niciodată să ne ierte! Să ne încredem în el! Punându-se în continuitate cu magisteriul Bisericii, Papa Francisc a indicat şi a reafirmat mereu cu înţelepciune cum milostivirea divină este inima pulsantă a evangheliei, ba chiar, însăşi esenţa lui Dumnezeu. Şi dacă, aşa cum afirmă pontiful în Misericordia et misera, "celebrarea milostivirii are loc în mod cu totul deosebit cu sacramentul reconcilierii, moment în care noi simţim îmbrăţişarea Tatălui care vine în întâmpinare pentru a ne restitui harul de a fi din nou fiii săi", niciun duhovnic nu trebuie să uite că în exercitarea propriei slujiri el este imagine vizibilă a milostivirii invizibile a lui Dumnezeu, "canal de bucurie pentru credincios". Care - aşa cum avea să spună papa în audienţa din 4 martie 2016 participanţilor la cursul despre forul intern - "după ce a primit iertarea, să nu se mai simtă oprimat de păcate, ci să poată gusta lucrarea lui Dumnezeu care l-a eliberat". Ca şi tatăl bun, când fiul adolescent a comis o greşeală, alege drumul dialogului dându-i încredere, tot aşa face Isus cu noi păcătoşii, şi asta schimbă inima noastră, cum amintea pontiful în meditaţia de dimineaţă în capela din Domus Sanctae Marthae, la 27 februarie 2018. Dumnezeu ne iubeşte, niciodată nu se satură de noi, niciodată nu încetează să ierte! Acest adevăr amintit nouă de atâtea ori cu convingere de Sfântul Părinte a ajutat în acest deceniu atâţia fraţi şi surori în lume să se ridice din sărăciile lor spirituale şi să reia din nou cu încredere drumul de credinţă.
(După L'Osservatore Romano, 18 martie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
