În Bisericile continentale "să răsune din nou şi cu putere şi mai mare glasul Bisericilor particulare" pentru a creşte mai mult într-un stil sinodal de Biserică, popor al lui Dumnezeu şi păstori, "în fidelitate faţă de Cuvânt şi faţă de Tradiţie". Doresc asta cardinalii Mario Grech şi Jean-Claude Hollerich într-o scrisoare despre rolul episcopului în procesul sinodal datată la 26 ianuarie şi difuzată luni, 30 ianuarie. Publicăm textul în română a documentului trimis prelaţilor din toată lumea de secretarul general al Sinodului şi de arhiepiscopul de Luxembourg care este raportor general al adunării sinodale.
Preaiubiţi fraţi,
Aşa cum ştiţi, la încheierea fazei de consultare "în Bisericile particulare", procesul Sinodului 2021-2024 prevede celebrarea Adunărilor continentale. În vederea acestei etape ne adresăm vouă tuturor, care în Bisericile voastre particulare sunteţi principiu şi fundament de unitate a poporului sfânt al lui Dumnezeu (cf. LG 23). Facem asta în numele responsabilităţii comune pentru procesul sinodal aflat în desfăşurare ca episcopi ai Bisericii lui Cristos: nu există exercitare a sinodalităţii ecleziale fără exercitare a colegialităţii episcopale.
Constituţia apostolică Episcopalis communio ne aminteşte că "niciun episcop nu posedă simultan şi inseparabil responsabilitatea pentru Biserica particulară încredinţată îngrijirilor sale pastorale şi grija pentru Biserica universală" (EC, nr. 2). A face posibilă exercitarea acesteia din urmă este, încă de la originea sa, motivaţia de a fi a Sinodului Episcopilor. Cu mare clarviziune, în însuşi documentul fondator, Apostolica sollicitudo, sfântul Paul al VI-lea afirmă că Sinodul, "ca orice instituţie umană, cu trecerea timpului va putea să fie perfecţionată mai mult". Este ceea ce experimentăm acum: Episcopalis communio, departe de a slăbi o instituţie episcopală, în momentul în care evidenţiază caracterul procesual al Sinodului, face şi mai crucial rolul păstorilor şi participarea lor la diferitele faze. Aşadar, graţie a ceea ce fiecare dintre voi a făcut până acum în slujba Sinodului 2021-2024, făcând posibilă consultarea poporului lui Dumnezeu în Bisericile particulare şi discernământul în Sinoadele/Consiliile Bisericilor sui iuris şi în Conferinţele Episcopale.
În ajunul Adunărilor continentale, simţim urgenţa de a vă face părtaşi de câteva consideraţii pentru o înţelegere împărtăşită a procesului sinodal, a înaintării sale şi a sensului etapei pe care o trăim. De fapt, există unii care presupun că ştiu deja acum care vor fi concluziile Adunării sinodale. Alţii ar vrea să impună Sinodului o agendă, cu intenţia de a orienta discuţia şi de a condiţiona rezultatele. Totuşi tema pe care papa a încredinţat-o celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor este clară: "Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare, misiune". Aşadar aceasta este unica temă pe care suntem chemaţi să o aprofundăm în fiecare din fazele procesului. Aşteptările faţă de Sinodul 2021-2024 sunt multe şi diferite, dar nu este misiunea Adunării să trateze toate problemele în jurul cărora se face dezbateri în Biserică.
Cine pretinde să impună Sinodului vreo temă uită logica ce reglementează procesul sinodal: suntem chemaţi să trasăm o "rută comună" pornind de la contribuţia tuturor. Chiar este superfluu să se amintească faptul că documentul Episcopalis communio a transformat Sinodul din eveniment în proces, articulat în etape. Asta înseamnă că de la deschiderea sa solemnă, la 10 octombrie 2021 în "Sfântul Petru", Sinodul tratează şi dezvoltă tema încredinţată, mai întâi în etapa de consultare a poporului lui Dumnezeu, apoi în discernământul păstorilor în Sinoadele/Consiliile Bisericilor sui iuris şi în Conferinţele Episcopale, acum în Adunările continentale. Tocmai în virtutea legăturii dintre diferitele faze nu se pot introduce în mod ambiguu alte teme, instrumentalizând Adunarea şi neţinând cont de consultarea poporului lui Dumnezeu.
Faptul că în prima fază de ascultare graniţele temei n-au fost aşa de definite se poate înţelege, şi datorită noutăţii metodei şi datorită trudei de a înţelege şi a recunoaşte că întregul "popor sfânt al lui Dumnezeu este părtaş şi de funcţia profetică a lui Cristos" (LG, nr. 12). Dar această certitudine s-a diminuat în paşii următori. Demonstrează acest lucru tonul sintezelor trimise de Sinoadele/Consiliile Bisericilor sui iuris şi de Conferinţele Episcopale la Secretariatul Sinodului, rod al discernământului păstorilor cu privire la contribuţiile consultării poporului lui Dumnezeu. Pornind de la aceste sinteze a fost redactat Documentul de lucru pentru Etapa Continentală (DEC), în care răsună cu claritate vocea Bisericilor particulare.
Alegerea de a restitui Bisericilor particulare DEC, cerând fiecăreia să stea în ascultarea celorlalte, care răsună prin acel document, recitind astfel etapele procesului sinodal la un nivel de conştiinţă mai mare, arată cum într-adevăr singura regulă pe care ne-am dat-o este să rămânem în ascultarea Spiritului: "O Biserică sinodală este o Biserică a ascultării [...]. Popor credincios, colegiu episcopal, episcop de Roma: unul în ascultarea celorlalţi; şi toţi în ascultarea Spiritului Sfânt" (Francisc, Discurs pentru comemorarea celei de-a 50-a aniversări a instituirii Sinodului Episcopilor, 2015).
Temele pe care DEC le propune nu constituie agenda următoarei Adunări a Sinodului Episcopilor, ci restituie cu fidelitate ceea ce reiese din sintezele trimise de Sinoadele/Consiliile Bisericilor sui iuris şi de Conferinţele Episcopale, lăsând să se întrevadă faţa unei Biserici care învaţă să stea în ascultarea Spiritului prin ascultarea unora a altora. Va fi misiunea Adunărilor continentale, pe baza rezonanţelor pe care lectura lui DEC o va provoca în fiecare Biserică particulară, să identifice "care sunt priorităţile, temele recurente şi apelurile la acţiune care pot să fie împărtăşite cu celelalte Biserici locale din lume şi discutate în timpul primei sesiuni a Adunări sinodale în octombrie 2023" (DEC, nr. 106).
Pentru aceasta avem încredere ca în Adunările continentale să răsune din nou şi cu putere şi mai mare vocea Bisericilor particulare, prin sinteza făcută de Sinoadele/Consiliile Bisericilor sui iuris şi de Conferinţele Episcopale naţionale. Cu cât vom creşte într-un stil sinodal de Biserică, cu atât noi toţi membrii poporului lui Dumnezeu - credincioşi şi păstori - vom învăţa să sentire cum Ecclesia, în fidelitate faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi faţă de Tradiţie. Pe de altă parte, cum am putea să tratăm probleme precise, adesea divizatoare, fără a fi răspuns mai întâi la marea problemă care interoghează Biserica începând de la Conciliul al II-lea din Vatican: "Biserică, tu ce spui despre tine însăţi?". Drumul lung de receptare a Conciliului ne face să spunem că răspunsul se află în Biserica "în mod constitutiv sinodală", unde toţi sunt chemaţi să exercite propria carismă eclezială în vederea dezvoltării misiunii comune de evanghelizare.
Procesul sinodal aflat în desfăşurare ne arată că acest lucru este posibil. În virtutea participării sale la funcţia profetică a lui Cristos, poporul sfânt al lui Dumnezeu este subiectul procesului sinodal prin consultarea pe care fiecare episcop o realizează în Biserica sa: de fapt, în acest mod se poate asculta realmente "totalitatea credincioşilor [care], având ungerea care vinde de la Cel Sfânt (cf. 1In 2,20.27), nu poate greşi în credinţă" (LG, nr. 12). Colegiul episcopal, care este, "împreună cu al său conducător, Pontiful Roman, şi niciodată fără acest conducător, subiectul unei putere supreme şi depline asupra întregii Biserici" (LG, nr. 22), participă la procesul sinodal fie atunci când fiecare episcop demarează, conduce şi încheie consultarea poporului lui Dumnezeu încredinţat lui, fie în etapele care urmează, când episcopii exercită împreună carisma lor de discernământ, în Sinoadele/Consiliile Bisericilor sui iuris şi de Conferinţele Episcopale, în Adunările continentale şi, în formă specială, în Adunarea Sinodului. În analogie cu ceea ce se afirmă despre conciliul ecumenic, este prerogativă a episcopului de Roma, "principiu perpetuu şi vizibil şi fundament al unităţii fie a episcopilor fie a mulţimii credincioşilor" (LG, nr. 23), să convoace, să prezideze şi să confirme Adunările sinodale.
Deja în această primă fază a procesului sinodal am putut vedea cum fiecare a desfăşurat propria parte, respectând rolul şi contribuţia celorlalţi. Este vorba de a continua pe această cale, neconfundând sinodalitatea numai cu o metodă, ci asumând-o ca formă a Bisericii şi stil al îndeplinirii misiunii comune de evanghelizare. Slujirea păstorilor devine astfel şi mai determinantă pentru drumul poporului sfânt al lui Dumnezeu. Suntem convinşi că, pe această cale, Spiritului, care conduce drumul Bisericii, ne va permite să experimentăm cum "Sinodul Episcopilor, reprezentând episcopatul catolic, devine exprimare a colegialităţii episcopale în cadrul unei Biserici în întregime sinodale" (Francisc, Discurs pentru comemorarea celei de-a 50-a aniversări a instituirii Sinodului Episcopilor, 2015).
Etapa continentală ne va putea ajuta să înţelegem această viziune dacă noi, Colegiu al Episcopilor, vom fi uniţi în căutarea căilor care ajută Biserica să fie "«sacrament al unităţii», adică popor sfânt adunat şi ordonat sub conducerea episcopilor" (SC, nr. 26). De altfel, participarea la procesul sinodal ne va permite să întărim acea unire colegială care "apare şi în relaţiile reciproce ale fiecărui episcop cu Bisericile particulare şi cu Biserica universală" (LG, nr. 23). Dacă este adevărat că toţi episcopii "dacă îşi conduc bine Biserica proprie, ca pe o parte a Bisericii universale, ei contribuie în mod eficient la binele întregului Trup mistic, care este şi un Trup format din Biserici" (LG, nr. 23), este adevărat şi că ei sunt chemaţi, toţi împreună cum et sub Petro, să reprezinte "Biserica universală într-o legătură de pace, de iubire şi de unitate" (LG, nr. 23). Ca mod mai bun că "a merge împreună", având certitudinea că "drumul sinodalităţii este drumul pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la Biserica din al treilea mileniu" (Francisc, Discurs pentru comemorarea celei de-a 50-a aniversări a instituirii Sinodului Episcopilor, 2015).
(După L'Osservatore Romano, 30 ianuarie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu