de Roberto Cutaia
"Celor care au fost botezaţi li se dă numele de credincioşi, iar Abraham, părintele nostru, a fost justificat prin credinţă, nu prin fapte. Aşadar, voi aţi primit botezul, aţi crezut. Mi s-ar părea imposibil să gândesc altfel: în realitate, tu nu ai fi fost chemat la har, dacă Cristos nu te-ar fi considerat vrednic de harul său" (Sfântul Ambroziu, Sacramentele, în Opere, Torino, 1996, 709 pagini, îngrijit de Giovanni Coppa). Cu ocazia sărbătorii Botezului Domnului - care în acest an se celebrează la 8 ianuarie - venerabilii Părinţi ai Bisericii ne determină să vedem şi să simţim din nou botezul, pornind de la acel Effatá, cuvânt ebraic care în latină înseamnă "Deschide-te!", precedat de mai vestitul "suspin" care n-a fost emis niciodată de un "om" (cf. Mc 7,34). Tocmai episodul surdomutului va deveni important în liturgia baptismală latină încă din antichitate pentru că simbolul păgânului care, înainte de a crede, este incapabil să-l asculte pe Dumnezeu şi să-l laude, dar, odată atins de Isus, devine creatură nouă.
"Am ajuns la izvor [...]. Ce este mai însemnat pentru a vorbi între timp despre botez. Cel care trece prin acest izvor, adică de la lucrurile de pe pământ la cele din cer - pentru că aceasta este trecerea, şi pentru aceasta se spune Paşte, adică trecerea sa, trecerea de la moarte la viaţă, de la păcat la har, de la murdărie la sfinţire - cel care trece prin acest izvor nu moare, ci învie" (Sfântul Ambroziu, Sacramentele, 4, 12). Datorită complexităţii timpurilor actuale, femeile şi bărbaţii sunt chemaţi să reînvie cu vigoare propria identitate apărută cu baia sacră. "Aşadar, prin intermediul băii pocăinţei şi a cunoaşterii lui Dumnezeu, instituit, aşa cum proclamă Isaia, pentru fărădelegea popoarelor lui Dumnezeu, noi am crezut şi acum recunoaştem că ceea ce prevestea era acel botez care singur poate purifica pe cei care se căiesc, adică apa vieţii. În schimb cisternele pe care voi le-aţi săpat s-au stricat şi nu vă folosesc la nimic. De fapt ce utilitate poate avea un botez care spală numai carnea şi trupul?" (Sfântul Iustin, Dialogul cu Trifon, XIV, 1). Şi tot Iustin reafirmă cu putere: "Botezaţi sufletul de mânie, de lăcomie, de invidie, de ură, şi iată că trupul este curat. De fapt, aceasta este semnificaţia azimelor, aşa încât să nu mai faceţi faptele vechi ale aluatului răutăţii. În schimb, voi aţi înţeles toate prescrierile în sens material şi consideraţi că v-aţi îndeplinit datoria faţă de Dumnezeu deşi le puneţi în practică având sufletul plin de înşelăciune şi de orice altă răutate" (ibidem, 2).
Botezul, sau cum l-au definit cu altă expresie Părinţii Bisericii, Botezul, inspirându-se direct din Sfintele Scripturi, sigiliu, semn şi iluminare: "De aceea la noua noastră naştere se împlineşte botezul care ne acordă harul noii naşteri în Dumnezeu Tatăl prin Fiul în Spiritul Sfânt. De fapt, cei care îl poartă în ei pe Duhul lui Dumnezeu sunt conduşi la Cuvânt, adică la Fiul; apoi Fiul îi prezintă Tatălui, iar Tatăl le dăruieşte incoruptibilitatea" (Irineu din Lyon, Demonstrare a predicii apostolice, 4). De aceea în om este înnăscut să caute principiul renovator. Principiu care este Isus Cristos. Este interesant şi astăzi a afirma că, pentru a ne da un exemplu de umilinţă, pentru a ne învăţa să primim harul Botezului, Cristos a primit ceea ce el nu avea nevoie, dar care nouă ne era necesar.
În acest sens, explică Sfântul Augustin: "Aşa cum a voit Domnul, am ajuns la ziua promisiunii noastre; pe care el ne dă s-o putem menţine. Tot ceea ce spunem, de fapt, dacă vine de la Dumnezeu, este util pentru noi şi pentru noi; în schimb, lucrurile care vin de la om sunt minciuni. Aşa cum a spus însuşi Domnul nostru Isus Cristos: «Cine spune minciuna, vorbeşte după firea lui» (In 8,44). Nimeni nu are ceva al său decât minciună şi păcat". Adaugă episcopul de Hipona: "Ceea ce posedă omul adevăr şi dreptate, provine de la acel izvor, de care trebuie să fim însetaţi în acest deşert, dacă vrem ca de câteva picături de rouă să fim irigaţi şi răcoriţi în timpul peregrinării noastre şi astfel să nu cădem pe drum şi să ajungem acolo unde setea noastră va fi potolită şi săturată. Dacă aşadar cel care spune minciună, vorbeşte după firea lui, cel care spune adevărul vorbeşte din partea lui Dumnezeu. Ioan era adevărat, Cristos este adevărul; Ioan era adevărat, dar cel care este adevărat este astfel din partea adevărului. Or, dacă Ioan era adevărat, şi dacă omul nu poate să fie adevărat decât din partea adevărului, în harul cui era adevărat Ioan, dacă nu al celui care a spus «Eu sunt adevărul» (In 14,6)? Aşadar, adevărul nu poate să fie în contrast cu omul adevărat, nici omul adevărat cu adevărul. Adevărul este cel care l-a trimis pe acel om adevărat, care întocmai era adevărat pentru că a fost trimis de adevăr. Dacă adevărul l-a trimis pe Ioan, Cristos este cel care l-a trimis. Dar ceea ce face Cristos cu Tatăl este Tatăl care face asta, şi ceea ce Tatăl face cu Cristos este făcut de Cristos" (Comentariu la Evanghelia sfântului Ioan, Omilia 5).
După aceea, deşi Botezul se primeşte o singură dată, pentru a-l face să încolţească şi să rodească este nevoie de convertirea zilnică a inimii, prin sacramentul frecvent al Reconcilierii şi prin rugăciunea constantă şi fidelă.
(După L'Osservatore Romano, 7 ianuarie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
