Nașterea Domnului înseamnă nașterea păcii, dar mai ascultă cineva astăzi glasul Pruncului Isus? La tradiționalul mesaj de Crăciun ”Urbi et Orbi”, papa Francisc a subliniat importanța conexiunii la conținutul și mesajul Nașterii lui Isus, Principele păcii, în special într-un timp marcat de indiferență, ”o boală grea” a omenirii din timpurile noastre. Pontiful a spus că războiul, drama din Ucraina și foametea așteaptă răspunsul solidarității creștine.
”Isus, lumina adevărată, vine și astăzi, ca odinioară, într-o lume bolnavă de indiferență, o boală grea, care nu-l primește, mai mult, îl respinge sau îl ignoră. Dar glasul Pruncului, cine îl ascultă?”: a spus papa Francisc la tradiționalul mesaj de Crăciun ”Urbi et Orbi”, prezentat în mondoviziune duminică, 25 decembrie 2022, de la balconul central al bazilicii Sfântul Petru. Au luat parte, potrivit surselor oficiale, aproximativ 90 de mii de romani și pelerini, pe o vreme mai degrabă blândă pentru această perioadă.
Sfântul Părinte a rostit mesajul stând în picioare, dar apoi s-a așezat la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, ridicându-se, în fine, pentru binecuvântarea apostolică însoțită în mod excepțional în această zi sfântă de darul indulgenței plenare.
Pontiful a atras atenția asupra multor situații de indiferență, răceală, război și foamete, trasând, practic, o adevărată ”geografie a suferinței” la nivel planetar. A îndemnat apoi credincioșii să nu uite de cei vulnerabili, iar pe cei care au responsabilități politice, să nu transforme hrana într-o armă de război, ci într-un instrument de pace.
”Dragi frați și surori din Roma și din lumea întreagă, Crăciun Fericit! Domnul Isus, născut din Fecioara Maria, să vă aducă tuturor iubirea lui Dumnezeu, izvor de încredere și de speranță, și să vă aducă împreună darul păcii, pe care îngerii au vestit-o păstorilor de la Betleem: Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubește! (Lc 2,14).
În această zi de sărbătoare ne îndreptăm privirea către Betleem. Domnul vine în lume într-o grotă și este culcat într-o iesle pentru animale pentru că părinții săi nu au reușit să găsească un adăpost, cu toate că pentru Maria venise de acum momentul nașterii. Vine între noi în tăcerea și întunericul nopții pentru că Cuvântul lui Dumnezeu nu are nevoie de reflectoare, nici de gălăgia glasurilor omenești. El însuși este Cuvântul care dă sens existenței, lumina care luminează calea. [Cuvântul] era lumina adevărată care, venind în lume, luminează pe tot omul (In 1,9).
Isus se naște în mijlocul nostru, este Dumnezeu-cu-noi. Vine ca să însoțească viața noastră de fiecare zi, ca să împartă totul cu noi, bucuriile și durerile, speranțele și îngrijorările. Vine ca un copil plăpând. Se naște în frig, sărac printre săraci. Nevoiaș de orice, bate la ușa inimii noastre ca să afle căldură și adăpost.
Asemenea păstorilor de la Betleem, să ne lăsăm învăluiți de lumină și să mergem ca să vedem semnul pe care Dumnezeu ni l-a dat. Să învingem toropeala somnului spiritual și falsele imagini ale sărbătorii care ne fac să uităm cine este sărbătoritul. Să ieșim din gălăgia care anesteziază inima și ne induce să pregătim împodobiri și cadouri mai mult decât să contemplăm Evenimentul: Fiul lui Dumnezeu născut pentru noi.
Frați, surori, să ne îndreptăm către Betleem, unde răsună primul scâncet al Celui care este Principele păcii. Da, pentru că El însuși, Isus, este pacea noastră: acea pace pe care lumea nu o poate da și pe care Dumnezeu Tatăl a dăruit-o omenirii trimițându-l în lume pe Fiul său. Sfântul Leon cel Mare are o expresie care, în concizia limbii latine, cuprinde mesajul acestei zile: Natalis Domini, Natalis est pacis – Nașterea Domnului este Nașterea păcii (Sermo 26,5).
Isus Cristos este și calea păcii. El, prin întruparea, patima, moartea și învierea sa, ne-a deschis trecerea dintr-o lume închisă, asuprită de întunericul dușmăniei și al războiului, la o lume deschisă, liberă să trăiască în fraternitate și pace. Să urmăm această cale! Dar ca să putem face aceasta, ca să fim în măsură să mergem în urma lui Isus, trebuie să ne despuiem de poverile care ne împiedică și ne țin blocați.
Care sunt aceste poveri, ce este balastul acesta? Sunt aceleași pasiuni negative care l-au împiedicat pe regele Irod și curtea acestuia să recunoască și să primească nașterea lui Isus: atașamentul de putere și de bani, mândria, ipocrizia, minciuna. Aceste poveri împiedică mersul la Betleem, exclud de la harul Crăciunului și închid accesul către calea păcii. Într-adevăr, trebuie să constatăm cu mâhnire că, în timp ce ne este dăruit Principele păcii, vânturi de război continuă să bată reci asupra umanității.
Dacă vrem să fie sărbătoarea Nativității, Nașterea lui Isus și a păcii, să ne uităm către Betleem și să ne îndreptăm privirea pe chipul Pruncului care s-a născut pentru noi, și pe fața lui mică și inocentă, să recunoaștem fața copiilor care în orice parte a lumii aspiră la pace!”
În continuarea mesajului său, papa a trasat o adevărată geografie a suferinței de sub cer, începând cu drama poporului ucrainean. ”Privirea noastră”, a afirmat, ”să se umple cu fețele fraților și surorilor ucraineni, care petrec acest Crăciun pe întuneric, în frig sau departe de casele lor din cauza distrugerilor provocate de zece luni de război. Domnul să ne facă să fim gata la gesturi concrete de solidaritate pentru a-i ajuta pe cei care suferă și să lumineze mințile celor care au puterea de a face să tacă armele și de a pune capăt acestui război fără sens! Din păcate, se preferă a asculta alte rațiuni, dictate de logica lumii. Dar vocea Copilului, cine o ascultă?”
Remarcând că în timpurile noastre trăim o ”gravă foamete de pace” și în alte regiuni, ”în acest al treilea război mondial”, papa a menționat conflictul din Siria, violențele din Țara Sfântă, greutățile creștinilor din Orientul Mijlociu și criza din Liban. A evidențiat, apoi, ciocnirile din regiunea Sahelului și a îndemnat la reconciliere în Yemen, Iran și Myanmar. Nu a trecut cu vederea tensiunile politice și sociale din țările continentului american, exprimându-și apropierea specială față de populația din Haiti.
O parte semnificativă a mesajului a atras atenția asupra situației alimentare critice a umanității, provocată de fenomenul risipei și al înarmării, dar acutizată de războiul din Ucraina, care a făcut ca foarte mulți oameni să se confrunte cu o adevărată foamete, mai ales în Afganistan și în țările din Cornul Africii. ”Orice război”, a spus papa Francisc, ”provoacă foame și exploatează hrana ca armă, împiedicând distribuirea acesteia în rândul populației care deja este în suferință. În această zi, învățând de la Principele păcii, să ne angajăm cu toții, în primul rând cei care au responsabilități politice, astfel încât hrana să fie numai un instrument de pace”.
Revenind, apoi, la contextul sărbătorii, papa a spus că ”în timp ce gustăm bucuria de a ne reîntâlni cu cei dragi ai noștri, să ne gândim la familiile care sunt rănite mai mult de viață și la cele care, în acest timp de criză economică, întâmpină dificultăți din cauza șomajului și duc lipsă de cele necesare pentru viață”.
”Ca odinioară, Isus, lumina adevărată, vine astăzi într-o lume bolnavă de indiferență, o boală grea, care nu-l primește (cfr. In 1,11), mai mult, îl respinge, cum se întâmplă cu mulți străini, sau îl ignoră, cum deseori facem noi cu cei săraci. Să nu uităm astăzi de numeroșii refugiați care bat la ușile noastre căutând susținere, căldură și hrană. Să nu uităm de cei marginalizați, de persoanele singure, de orfani și de cei bătrâni – înțelepciunea unui popor – care riscă să ajungă rebutați, de cei de la închisoare la care ne uităm numai pentru greșelile lor, nu ca la ființe umane”.
”Frați și surori”, a spus papa la finalul mesajului său, ”Betleem ne arată simplitatea lui Dumnezeu care se revelează nu celor înțelepți și învățați, dar celor mici, celui care are inima curată și deschisă (cf. Mt 11,25). Asemenea păstorilor, să mergem și noi fără zăbavă și să ne lăsăm cuprinși de uimire de evenimentul de închipuit al lui Dumnezeu care se face om pentru mântuirea noastră. Cel care este izvorul oricărui bine se face sărac (cf. Sf. Grigore din Nazians, Discursul 45) și cere ca pomană omenitatea noastră săracă. Să ne lăsăm mișcați de iubirea lui Dumnezeu și să-L urmăm pe Isus care s-a despuiat de gloria sa ca să ne facă părtași de plinătatea sa. Crăciun Fericit tuturor!”.
După mesajul de Crăciun ”Urbi et Orbi”, papa Francisc a recitat rugăciunea ”Îngerul Domnului”. În fine, a invocat binecuvântarea apostolică, însoțită în mod excepțional în această zi sfântă de darul indulgenței plenare, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
