Este un singur Dumnezeu, pe care noi nu-l cunoaștem din altă parte, fraților, decât din Sfintele Scripturi. Prin urmare, să știm tot ceea ce proclamă dumnezeieștile Scripturi și să știm tot ceea ce ele ne învață. Să-l credem pe Tatăl așa cum el vrea să fie crezut; să-l preamărim pe Fiul așa cum vrea să fie preamărit; și să-l primim pe Spiritul Sfânt, așa cum vrea Tatăl să fie dăruit. Să căutăm să ajungem la înțelegerea realităților divine nu după propria noastră voință, nici după propria noastră simțire, nici făcând violență darurilor lui Dumnezeu, ci în modul în care el însuși a voit să ne învețe prin Sfintele Scripturi.
Dumnezeu, care era singur și căruia nimic nu-i era contemporan, a decis să creeze lumea. El a creat lumea cu inteligența, voința și cuvântul său și creaturile au început să existe așa cum el a voit, și așa cum a voit, așa a făcut. Pentru noi, așadar, este suficient să știm doar că nimic nu-i era contemporan lui Dumnezeu. Nimic nu exista în afara lui. Dar, deși era singur, era multiplu. Căci nu era fără rațiune, fără înțelepciune, fără putere, fără sfat. Toate erau în el și el era în toate. Când a voit și cum a voit, el l-a arătat, la timpul fixat de el, pe Cuvântul său, prin care le-a creat pe toate.
Cuvântul său, pe care îl ținea în el însuși și era nevăzut de lumea creată, l-a făcut să fie văzut, mai întâi, rostindu-l ca o voce; născând lumina din lumină, el trimite înțelepciunea sa ca Domn pentru creație. Și acest Cuvânt, care la început era văzut doar de el, lumea însă nu-l putea vedea, l-a făcut văzut, pentru ca lumea, văzându-l pe el care apărea, să poată fi mântuită.
Acesta este înțelepciunea care, intrând în lume, s-a arătat ca slujitorul lui Dumnezeu. Prin el au fost făcute toate, el însă vine numai de la Tatăl.
Acesta a dat Legea și Profeții și, dându-le, i-a constrâns, prin Spiritul Sfânt, să vorbească astfel ca, primind inspirația de la puterea Tatălui, să vestească hotărârea și voința Tatălui.
Cuvântul, așadar, s-a manifestat, așa cum spune sfântul Ioan. Într-adevăr, acesta recapitulează cele spuse de profeți, demonstrând că acesta este Cuvântul prin care toate s-au făcut. El spune astfel: La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Toate au luat ființă prin el și fără el nimic nu a luat ființă (In 1,1.3). Și, mai jos, spune: Lumea a luat ființă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit (In 1,10-11).
Din tratatul Contra ereziei lui Noetus de sfântul Hipolit, preot
(Cap. 9-12: PG 10, 815-819)
