În Duminica a 22-a după Rusalii (a Bogatului nemilostiv), 30 octombrie 2022, Înalt Preasfinția Sa Ioan Ploscaru, episcop al Eparhiei de Lugoj până în anul 1995, a fost comemorat în Parohia natală Frata din Protopopiatul Sărmaș, păstorită de Părintele Gavrilă Pleș Topan.
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Lucian Cardinal Mureșan, Întâistătătorul Bisericii Române Unite cu Roma, Sfânta Liturghie a fost prezidată de Preasfinția Sa Călin Ioan Bot, Episcop auxiliar al Eparhiei de Lugoj. La masa sfântului altar au concelebrat Episcopul Cristian Crișan, Auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș, împreună cu Părintele Aurel Dan, Protopop de Sărmaș, Părintele Cristian Rus, Protopop de Blaj, Părintele Marius Cerghizan, Protopop de Someș, împreună cu un sobor de preoți. Răspunsurile la celebrarea liturgică au fost oferite de Corul Angeli din Cluj-Napoca, condus de Angela David.
Au participat la acest eveniment alături de cei aproximativ 500 de credincioși, reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe, iar din partea autorităților locale din comună, domnul Primar Cristian-Miron Cherecheș și domnul Viceprimar Vasile Pop.
În cuvântul de învățătură la Evanghelia duminicii, Preasfinția sa Cristian a vorbit despre importanța trăirii cumpătate și a generozității sufletești față de cei care, prin sărăcia lor, sunt exemple vii de credință și de urmare a învățăturilor Mântuitorului Isus Cristos.
Preasfinția Sa Călin Ioan Bot a evocat personalitatea Arhiepiscopului Ioan Ploscaru, născut la Frata pe 19 noiembrie 1911, Episcop greco-catolic de Lugoj, consacrat în anul 1948 în clandestinitate, fost deținut alături de cei Șapte Fericiți Episcopi Martiri în perioada 1949-1964.
După celebrarea Sfintei Liturghii, ierarhii au binecuvântat lucrările de renovare ale lăcașului de cult, urmând ca să fie oficiată o slujbă de pomenire a Episcopului mărturisitor al credinței Ioan Ploscaru la monumentul din curtea bisericii parohiale pe care a ctitorit-o.
La final, a avut loc o agapă frățească, moment de comuniune pentru credincioși.
***
IPS Ioan Ploscaru s-a născut la 19 noiembrie 1911 în comuna Frata, judeţul Cluj, fiul lui Vasile şi Ana (Anica) născută Crişan. Mama originară din satul vecin, Vişinel. Părinţii au fost agricultori.
Şcoala primară a urmat-o în satul natal, iar cursul mediu la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj. A promovat bacalaureatul în sesiunea iunie 1929, după care, în toamna aceluiaşi an a fost primit în clerul tânăr al Arhidiecei de Alba Iulia şi Făgăraş şi student în anul I al Academiei de Teologie Română Unită din Blaj, pe care a absolvit-o, după patru ani de studii, în primăvara anului 1933. După absolvire a cerut să fie hirotonit preot celib. Răspunsul şi aprobarea le-a primit abia în toamnă şi, astfel, a fost hirotonit într-un grup de mai mulţi ordinanzi, la 17 septembrie 1933, prin punerea mâinilor Episcopului Valeriu Traian Frenţiu de Oradea, Mitropolitul Blajului, Vasile Suciu, fiind indisponibil, din motive de invaliditate corporală (avea un picior amputat). Între ordinanzi a fost şi colegul său Vasile Lupu, hirotonit şiel, la fel, preot celib.
În acelaşi an a fost numit profesor de religie şi preot II la Braşov, unde a funcţionat până în anul 1935, când a fost transferat ca preot la Crăciunel, judeţul Harghita (atunci în judeţul Odorhei), care, însă, nefiind parohie bugetară, a fost numit oficial la titlul parohiei Bodogaia şi cu domiciliul la Ocland. Între 1933-1936, concomitent cu pastoraţia, urmărind să se titularizeze ca profesor de religie, a pregătit şi promovat examenul de licenţă în Teologie, la Academia Teologică Română Unită din Blaj, singura dintre Institutele (Academiile) Teologice greco-catolice din ţară autorizată să acorde titlul de licenţiat. Fără examenul de licenţăse obţinea numai titlul de absolvent de Teologie, atestat de un absolutoriu. Tot atunci a urmat şi practica pedagogică la Seminarul Pedagogic Universitar din Cluj pentru specialitatea Religie greco-catolică în învăţământul mediu-liceal.
În anul 1936, Mitropolitul Alexandru Nicolescu l-a trimis pentru perfecţionarea studiilor teologice în Franţa, la Strasbourg. În 1938, pe când Ioan Ploscaru era student la Strasbourg, Dumitru Neda, care aparţinea diecezei Lugojului, era profesor la Academia Teologică din Blaj şi director al săptămânalului „Unirea”. Mitropolitul Alexandru Nicolescu i-a propus Episcopului Ioan Bălan al Lugojului să-i dea lui D. Neda dezlegare pentru a fi transferat (încardinat) în clerul arhidiecezan, Episcopul a acceptat transferul, cerând în schimb pe Ioan Vesa, originar de pe teritoriul Eparhiei Lugojului, din comuna Vinerea, de lângă Orăştie, care, însă, fiind întrebat şi refuzând schimbul, l-a cerut pe Ioan Ploscaru. Fiind întrebat şi acesta dacă acceptă, a declarat: „Am făcut vot că mă voi duce întotdeauna acolo unde mă vor trimite superiorii”. Aşa a ajuns Ioan Ploscaru încardinat în Dieceza Lugojului.
După o nouă licenţă în Teologie la Strasbourg, a urmat anul de pregătire pentru doctorat cu teza Pedagogia divină în educarea neamului omenesc, dar nu a ajuns să o susţină, fiindcă, izbucnind cel de-al doilea război mondial, germanii au rupt frontul şi se apropiau de Paris, unde se refugiaseră o mare parte din studenţii în Teologie de la Strasbourg, printre care şi Ioan Ploscaru. Pentru a nu fi luat în captivitate de trupele ocupante, a plecat spre casă şi, cu ultimul tren ce mai circula, prin Italia, prin Torino şi Milano, şi apoi prin Jugoslavia, a ajuns la Lugoj, la 9 iunie 1940, ziua în care Parisul a căzut sub ocupaţie germană.
După sosirea la Lugoj a fost numit secretar episcopesc, după care, în 1942 a fost ales Canonic, iar în 1945 a fost numit Vicar-General episcopesc, cel care îl înlocuieşte pe episcop în administraţia eparhială în lipsa acestuia, demnitate în care l-a găsit pe Ioan Ploscaru ilegalizarea Bisericii Române Unite în 1948.
A fost consacrat la 30 noiembrie 1948, în ziua pomenirii Sfântului şimăritului Apostol Andrei, cel dintâi chemat, ca Episcop auxiliar, titular de Trapezunt, „Episcopus Trapezopolitanus”, prin punerea mâinilor Nunţiului Apostolic Gerard Patrick O’Hara, asistat de Arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti, Alexandru Cisar. A fost întâiul consacrat din generaţia de episcopi greco-catolici tineri, destinaţi a-i înlocui pe cei arestaţi la 28 octombrie 1948, cei şase episcopi chiriarhi încarceraţi la Dragoslavele. A mai fost chemat la Bucureşti, la Nunţiatură, în februarie 1949, când a asistat, împreună cu Episcopul Márton Áron, la hirotonirea de către acelaşi Nunţiu Apostolic O’Hara, a Episcopului romano-catolic Eros, auxiliar al Episcopului de Alba Iulia. Tot la Nunţiatură, l-a asistat pe Nunţiul O’Hara, la data de 6 martie 1949, la consacrarea Episcopului Ioan Dragomir, auxiliar pentru Eparhia Maramureşului, după care a revenit la Lugoj.
La 3 martie 1990, odată cu restabilirea ierarhiei catolice din România, Episcopul Ioan Ploscaru a fost dezlegat de titlul de Trapezopolis şi numit Episcop eparhiot al Diecezei Lugojului.
Episcopul Ioan Ploscaru fiind înaintat în vârstă, la data de 4 iulie 1994, Sfântul Scaun l-a numit, în locul său, ca episcop coadjutor, pe PS Alexandru Mesian.
A trecut la cele veşnice pe 31 iulie 1998 la vârsta de 87 de ani, în al 50-lea an de episcopat.
* * *
Informaţii preluate din cartea „Cei 12 Episcopi Martiri”, a Ierom. Silvestru Augustin Prunduş şi a Pr. Clemente Plăianu, apărută la Casa de Editură „Viaţa Creştină”, Cluj-Napoca, 1998.
Biroul de Presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș
