„La 10 ani de la extinderea spre est a UE, încă mai trebuie să muncim pentru a reapropia diferitele părţi ale Europei”. Aceasta este declaraţia preşedintelui COMECE, Cardinalul Reinhard Marx, cu ocazia celei de-a zecea aniversări a extinderii Uniunii Europene spre est din 1 mai 2004.
Când a avut loc cea mai mare extindere a Uniunii Europene spre est, la 1 mai 2004, s-a vorbit mult despre o „Europă reunificată”. Această extindere nu doar a primit în sânul Uniunii un număr mai mare de noi membri decât în orice alt moment de până atunci, ci momentul în sine a fost cu adevărat istoric. Încorporarea statelor centrale şi est-europene în Uniunea Europeană a fost consecinţa revoluţiilor paşnice din fostele ţări comuniste din 1989. Acest eveniment de cotitură ce a avut o mare importanţă nu doar pentru Europa, ci şi pentru întreaga istorie a lumii, va reveni în gândurile noastre în toamna acestui an, când îi vom celebra jubileul de 25 de ani. Cu revoluţia din 1989 şi extinderea UE în 2004, s-a închis un capitol al istoriei secolului XX care a început cu Primul şi Cel de al Doilea Război Mondial.
Când, acum 10 ani, ţările din Europa Centrală şi de Est, s-au alăturat Uniunii Europene, ele nu au făcut-o ca urmare a unei simple decizii libere, aşa cum s-a întâmplat în cazul extinderilor anterioare. Pentru a putea deveni membri ai comunităţii politice a familiei europene, aceste foste ţări comuniste au trebuit mai întâi să lupte pentru propria libertate. Ţările din Europa de vest promiseseră în mod repetat celor care se aflau dincolo de cortina de fier, că, la un moment dat, vor fi primite în rândul lor. După revoluţia pacifică din 1989, transformarea acestor promisiuni în realitate a devenit o provocare concretă atât pentru vestul, cât şi pentru estul continentului. După zeci de ani de separare, Europa trebuia de acum să se reformeze. Iată de ce extinderea UE din 2004 a reprezentat o veritabilă reunificare a Europei.
Aprofundarea comuniunii dintre est şi vest în interiorul Uniunii Europene rămâne o provocare. Diversitatea trăirilor noastre continuă să ne marcheze modul de a gândi şi opiniile. Dar reconcilierea şi reunificarea sunt sensul de a fi şi motorul central al integrării europene. De aceea, la 10 ani de la extindere, încă avem datoria de a lucra pentru reapropiere în Europa. În particular, Bisericile şi comunităţile religioase din Europa au obligaţia de a-şi aduce contribuţia la familia naţiunilor care este UE.
Canonizarea Papei Ioan Paul al II-lea de la sfârşitul săptămânii trecute ne invită să ne întoarcem atenţia spre contribuţia acestui mare papă polonez pentru căderea comunismului, pentru depăşirea divizării Europei şi pentru adeziunea ţărilor Europei Centrale şi de Est la Uniunea Europeană. Ioan Paul al II-lea vorbea de cei doi plămâni ai Europei, care sunt estul şi vestul. Europa orientală şi cea occidentală sunt, deci, două părţi diferite, care nu sunt identice şi care au propriile caracteristici, dar care sunt parte integrantă a aceluiaşi organism vital şi care depind una de alta. Moştenirea Sfântului Ioan Paul al II-lea cere Bisericii şi lumii politice să continue, atât în est, cât şi în vest, pe drumul unei veritabile unităţi a Europei.
Bruxelles, 1 mai 2014
Cardinal Reinhard Marx
Preşedinte al COMECE
Sursa:www.egco.ro
