Sâmbătă, 6 august 2022, după-amiaza, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a luat parte la un eveniment comemorativ în parohia Turda-Poiana, cu binecuvântarea monumentului ridicat în amintirea unui preot mărturisitor al credinței – care, după 1990, a activat în Eparhia de Cluj-Gherla – Mons. Tiberiu Lazăr Marțian, prelat papal (1922-2003) și a unui grup de vrednici credincioși din localitate.
A fost marcată astfel împlinirea a 30 de ani de la revenirea bisericii și a parohiei de aici, la Biserica Greco-Catolică. Pr. Tiberiu a fost cel care a declarat parohia Turda-Poiana „liberă de comunism și de toate efectele lui”, aceasta fiind prima parohie care a revenit, datorită părintelui Tiberiu, la credința greco-catolică. Parohul actual, pr. Cristian-Florin Fetiță, a invitat la seara de rugăciune și comemorare mai mulți preoți, precum și pe d-na preoteasă Cornelia Marțian și membri ai familiei Mons. Tiberiu Marțian.
În biserică s-a făcut Paraclisul Maicii Domnului – rugăciunea Postului Sfintei Marii – care a înălțat la Cer sufletele, recitată în alternanță cu înălțătoare pricesne interpretate de d-na Veta Biriș, de asemenea, invitată specială la aceste momente înălțătoare. S-au unit în rugăciune: Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, pr. Cristian-Florin Fetiță, preoți din Arhiepiscopia de Alba Iulia și Făgăraș, pr. Mircea Marțian din Cluj-Napoca și credincioși care au făcut ca biserica (edificată în 1888, în timpul Mitropolitului Ioan Vancea), să devină neîncăpătoare.
A urmat o mărturie, a pr. Mircea Marțian, preot la Cluj-Napoca care a evocat amintirea tatălui său, Mons. Tiberiu Marțian, și condițiile în care a realizat revenirea la comuniunea cu Biserica Romei: „în fața tăvălugului sistemului care dorea să împiedice reușita”, rezistând valurilor de presiuni, de opoziție, presiunilor de natură economică – blocarea conturilor, încercărilor de evacuare”. Dar, „în sfârșit biserica a fost predată pr. Rusu, care avea acordul Mitropoliei Blajului, altă surpriză pentru mine, pentru că mi-a fost profesor de lucru manual și nu știam că este preot greco-catolic în ilegalitate”.
„M-am adăugat astăzi cu emoție la omagiul adus acestor minunați fii ai Bisericii Greco-Catolice care de mai mult de trei decenii au dat mărturie cu ardoare despre credința fidelă a comuniunii cu Petru, chiar dacă lucrurile au fost forțat schimbate începând cu anul 1948, atenție, tot printr-o intervenție de «denazificare» propusă atunci de Stalin în țara noastră, după impunerea guvernului comunist condus de Groza (…) Mulțumesc lui Dumnezeu pentru această seară, ca cerșetori ai milei Maicii Domnului, cum îi numea Episcopul Iuliu, actualmente fericit, pe cei care îi aduc laudă și o urmează pe Preacurata Fecioară Maria în drumul spre Isus”, a mai spus pr. Mircea Marțian, mulțumind apoi Preasfinției Sale Claudiu pentru participare și rugăciune, a mulțumit „distinsei noastre artiste Veta Biriș”, a cărei voce „a conturat” motivele întâlnirii: „realizarea victoriei adevărului împotriva manipulărilor și a unei istorii falsificate, a recunoștinței împotriva uitării”.
Privind, apoi, „prin ochii de copil” la trecut, la sosirea familiei sale în Turda-Poiana, și-a amintit de „Părintele” său, absolvent al Academiei Greco-Catolice din Cluj, care, după zece ani de închisoare și doi de domiciliu obligatoriu a acceptat hirotonirea preoțească pentru a-și putea crește copiii, cu promisiunea de a nu își pierde credința și de a se întoarce, promisiune pe care a îndeplinit-o imediat după începutul Revoluției din decembrie 1989. „Aici e locul în care tatăl meu a muncit pastoral, dar și cu brațele, altfel nu își putea permite să reziste. Era singur împotriva tuturor. Tatăl meu a pregătit acel moment (al revenirii la unirea cu Biserica Romei) iubind oamenii, fiind un zelos credincios și un bun administrator.”
Pr. Mircea Marțian a adăugat: „Seara de astăzi se vrea și o seară identitară. Privim la ei, ca să știm cine au fost, să știm cine trebuie să fim noi și cine trebuie să devină copiii noștri. Să nu uităm că noi suntem rodul martiriului și al trudei înaintașilor noștri. Sacrificiul sfinților și fericiților martiri, sau al mărturisitorilor – printre care și tatăl meu și ceilalți care au luptat –, nu a rămas și nu are cum să rămână fără rod. Cu curaj și demnitate să le urmăm calea, credința, bunătatea și iubirea.” A încheiat cu rugăciunea: „Odihna cea veșnică dăruiește-o lor, Doamne și lumina cea fără de sfârșit să le strălucească lor, să se odihnească în pace!”
Ieșind în curtea bisericii, Ierarhul și preoții s-au rugat la monumentul dedicat Mons. Tiberiu Marțian și înaintașilor în credință. Preasfinția Sa Claudiu a binecuvântat cu apă sfințită această «scrisoare în piatră» purtând chipurile Episcopilor martiri și deviza lor, exprimată prin cuvintele Fericitului Arhiereu Iuliu Hossu «Credința noastră este viața noastră». Monumentul a fost propus și realizat prin contribuția d-nei preotese Cornelia Marțian, care a dorit nu doar să îi aducă un pios omagiu soțului său, ci și să păstreze vie amintirea faptelor de credință ale întregii generații de martiri și mărturisitori contemporani Mons. Tiberiu Marțian, să dea mai departe, tinerelor generații, lumina credinței lor.
