Biserica ori este sinodală, ori nu este Biserică. Papa Francisc a reiterat un concept care îi este drag în cadrul întâlnirii cu caracter privat pe care a avut-o cu 15 dintre cei peste 200 de iezuiți din Provincia canadiană. Întâlnirea a avut loc pe 29 iulie, la sediul Arhiepiscopiei din Quebec, cu puțin timp înainte de încheierea călătoriei apostolice.
Revista „La Civilità Cattolica” a publicat textul întregii conversații, într-un articol semnat de părintele iezuit Antonio Spadaro, directorul publicației.
Când spunem „Biserica sinodală”, expresia este redundantă, deoarece „Biserica sau este sinodală sau nu este Biserică”. Un sinod despre sinodalitate servește pentru a reafirma acest lucru, a amintit Sfântul Părinte în conversația de o oră cu iezuiții din Canada, un ținut pe care – a amintit –l-a mai vizitat de două ori: în anii 1970, ca maestru de novici, și în 2008, cu ocazia Congresului Euharistic Internațional.
„Sinodul”, amintește papa Francisc, „nu este o reuniune politică, nici o comisie pentru decizii parlamentare. Este expresia Bisericii în care protagonistul este Spiritul Sfânt, așa cum relatează paginile cărții Faptele Apostolilor. Sinodul înseamnă a merge împreună, iar „Mergând împreună” a fost și motto-ul pelerinajului penitențial în Canada, din perioada 24-30 iulie. A fost o ocazie în care a ieșit la iveală unitatea Bisericii, a observat episcopul Romei, citând dictonul „dacă vrei să mergi repede, mergi singur, dar dacă vrei să mergi în siguranță, mergi însoțit”.
Procesul de reconciliere cu populațiilr indigene nu s-a încheiat, dar „cel mai important lucru este că episcopatul a fost în acord, a acceptat provocarea, a mers mai departe”. „Acest episcopat din Canada a fost un exemplu de episcopat unit”, „iar atunci când un episcopat este unit, poate face față cu bine provocărilor care apar”. Dacă acest parcurs al reconcilierii merge bine – a observat papa Francisc – „nu este din cauza vizitei mele. Eu sunt doar cireașa de pe tort. Episcopii sunt cei care au făcut totul prin unitatea lor”. Sfântul Părinte subliniază, de asemenea, capacitatea – din partea indigenilor – de a aborda bine problema și de a se angaja, vorbind totodată despre familiaritatea observată între episcopii canadieni și indigeni. „Acestea sunt minunile care pot fi înfăptuite atunci când Biserica este unită” – a spus pontiful.
Apoi, papa Francisc a atras atenția asupra unuia dintre cei mai mari dușmani ai unității Bisericii: ideologia. „Adevărata forță a unui iezuit”, a spus, „este conștientizarea propriei fragilități. Domnul este cel care ne dă putere".
În cursul conversației, papa Francisc a fost întrebat despre unele comentarii apărute în presă în timpul călătoriei în Canada, cum ar fi întrebarea: ‚De ce Papa își cere scuze în numele creștinilor, dar nu și al Bisericii ca instituție’. „Vorbesc în numele Bisericii chiar și atunci când nu explicitez”, a precizat pontiful. „Însă, trebuie să precizez, în mod explicit, că este vorba de gândirea mea personală atunci când nu vorbesc în numele Bisericii”.
Celor care se întrebau de ce – în timpul acestei călătorii – nu a avut loc nicio întâlnire cu victimele abuzurilor sexuale, papa Francisc a explicat că a răspuns la mai multe scrisori pe această temă înainte de călătoria apostolică și că dorința a fost de a „scoate în evidență problema indigenilor”. Tot vorbind despre abuzuri, unii dintre cei prezenți la întâlnirea cu confrații iezuiți au subliniat că mulți vorbesc despre papa Francisc ca despre pontiful schimbării, chiar și la nivel penal. „Legea nu poate fi păstrată într-un frigider, ea însoțește viața și viața continuă: la fel cum se perfecționează moralitatea”, a răspuns episcopul Romei. „Înțelegerea omului se schimbă cu timpul și conștiința se adâncește. Este o greșeală să concepem doctrina Bisericii ca pe un monolit” – a mai spus pontiful.
De aceea, este important să se respecte tradiția autentică, „memoria vie a credincioșilor”, spre deosebire de tradiționalism, care, în schimb – a subliniat pontiful – este „viața moartă a credincioșilor”. Justificarea fiecărei acțiuni cu „întotdeauna s-a procedat așa” este păgânismul gândirii – a evidențiat.
Răspunzând la o întrebare despre liturghie și unitatea Bisericii, papa Francisc a amintit, pe de o parte, monstruoasele deformări liturgice din America Latină de acum treizeci de ani și, pe de altă parte, „îmbătarea cu întoarcerea la antic” care a urmat. „Acțiunea mea în acest domeniu”, a explicat, a urmat „linia adoptată de Ioan Paul al II-lea și de Benedict al XVI-lea, care au permis ritul antic și au cerut o verificare ulterioară. Cea mai recentă verificare a arătat clar că este nevoie de reglementarea acestei teme, evitând ca ea să devină o chestiune de modă, trebuind să rămână o chestiune pastorală”. Papa este convins că „vor apărea studii care vor aprofunda reflecția asupra unei probleme atât de importante”, deoarece „liturghia este lauda publică a poporului lui Dumnezeu”.
Provincia canadiană a Societății lui Isus include și teritoriul Haiti și, în cadrul conversației, s-a reflectat și asupra dificilului proces de reconciliere națională în curs de desfășurare în această țară din Caraibe: „Haiti trăiește un calvar”, a comentat papa Francisc, exprimându-și toată compasiunea și mărturisind temerea unei prăbușiri a populației într-un „hău al disperării”. „Nu mi se pare că organizațiile internaționale au înțeles cum să acționeze", a adăugat, cerând soluții concrete pentru a ieși din criză și sugerând Bisericii inițiative de rugăciune și penitență pentru a ajuta poporul haitian să-și intensifice speranța.
