Celebrare arhierească pentru preoți și credincioși în capela „Sfântul Iosif”, la aniversarea hirotonirii preoțești a Preasfinției Sale Claudiu
Cu ocazia aniversării hirotonirii preoțești, sâmbătă, 23 iulie 2022, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a celebrat Sfânta Liturghie pentru preoții Eparhiei de Cluj-Gherla. Celebrarea arhierească a avut loc în capela „Sfântul Iosif” a Catedralei Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea din Piața Cipariu, Cluj-Napoca. La masa Sf. Altar, împreună cu Episcopul eparhial, au concelebrat: pr. Marius Cerghizan, Vicar general, pr. Traian Radu Coste-Deak, vicar judecătoresc și, din Parohia „Andrei Mureșanu” afiliată capelei, pr. paroh Mircea Marțian și pr. Vlad Pupăză, vicar parohial, diacon fiind Ovidiu Marișca, cancelar eparhial.
Au fost de față preoți din Cluj-Napoca și din parohii ale Eparhiei de Cluj-Gherla, un grup de surori ale Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, tineri din Asociația Cercetașii Munților, membre ale Reuniunii Mariane, credincioși. Răspunsurile liturgice au fost date de credincioși ai Parohiei „Andrei Mureșanu” cu diaconul Mihai Roman și frații Benedict, Francisc și Camelia Opreanu. În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a prezentat, ca actual, lucrător și în zilele noastre, mesajul evanghelic al zilei (Mt 9,18-26), despre vindecarea femeii cu scurgere de sânge care se atinge de Isus și învierea, de către Isus, a fiicei lui Iair. A vorbit despre „modul în care Isus pășește astăzi prin viața noastră spirituală, prin tărâmurile noastre interioare”, și, „indiferent de situația pe care o trăim, Isus aduce în viața noastră pace și bucurie, atunci când inima ni se deschide în fața lui Dumnezeu”.
A spus: „Lumea întreagă este pătrunsă de acest dans simbolic de bucurie și durere, care pătrunde și în viața noastră și avem nevoie ca Bunul Dumnezeu să atingă suferința noastră, nu pentru a o îndepărta, ci pentru a ne ajuta să trăim în așa fel încât ea să devină mântuitoare”. Pentru că „suntem apropiați, suntem prieteni ai lui Isus, care ne ajută să ducem suferința acestei vieți și crucea pe care fiecare dintre noi o avem cu credință în El, știind că lângă noi este tot timpul Maica Sfântă, că avem îngeri păzitori care ne ocrotesc, că trebuie să fim unul pentru altul îngeri păzitori. Și în felul acesta să trăim suferința: nu așa cum o trăiește lumea, fiindcă în această lume fără Dumnezeu suferința devine distructivă, dar, dacă trăim cu Dumnezeu suferința noastră, ea devine mântuitoare pentru noi și pentru frații noștri. De aceea, sfinții din toate timpurile ne invită să oferim suferința noastră lui Dumnezeu, prin mâinile Maicii Sfinte, și în felul acesta să participăm și noi la mântuirea întregii lumi.”
Mai mult, a continuat Ierarhul, „suntem chemați să ne întrebăm în ce fel îl atingem și noi pe Dumnezeu: e adevărat că venim la biserică, ne rugăm, încercăm să fim creștini buni, dar trebuie să ne întrebăm în fiecare clipă dacă atingerea noastră este ca și cea a mulțimii – dacă suntem la biserică doar fiindcă așa «trebuie» să fim, sau dacă atingerea noastră este cu adevărat una de credință”. A îndemnat: „Fiecare întâlnire a noastră cu Dumnezeu, cu Isus, Mântuitorul nostru, să se transforme tot mai mult dintr-o atingere a mulțimii, într-o atingere ca și cea a femeii care se vindecă”. Al doilea moment de vindecare din textul evanghelic „este legat de o fată care a murit”. „Este ultimul tabu al lumii în care trăim, cel al morții, fiindcă nu reușim să îl ocolim, să îl îndepărtăm din viața noastră. Și tocmai în acest moment extrem, de frică și de teroare, Isus intră cu pacea, cu bucuria și cu vindecarea Lui”. De aceea, „La invitația Maicii Sfinte să îl privim pe Isus. Așa începe istoria de iubire dintre om și Dumnezeu” (…) „Să ne ajute Maica Sfântă ca privirea noastră să urmeze întotdeauna mâna Maicii Sfinte și să se oprească în ochii iubitori ai Mântuitorului nostru Isus Cristos”. A invitat la încredere în iubirea lui Dumnezeu, la „a scoate din sufletul nostru râsul necredinței, râsul neputincios al celor care se opun lui Dumnezeu” (făcând aluzie la râsul Sarei, soția lui Avram, atunci când i s-a prorocit că va avea un fiu), încredere, pentru că „suntem o mare familie care a experimentat iertarea și îndurarea lui Dumnezeu”.
După celebrarea liturgică, pr. Mircea Marțian a anunțat un moment surpriză, vizionarea unei proiecții omagiale realizată de tânăra Iulia Marțian, un film cu momente din slujirea preoțească și episcopală, de-a lungul timpului, a Preasfințitului Părinte Claudiu. După proiecție, Preasfinția Sa Claudiu a mulțumit tuturor pentru momentul frumos de comuniune, a spus că filmul „a ilustrat modul în care Dumnezeu umple de bucurie viețile noastre și, privind imaginile, nu pot să văd decât felul în care Dumnezeu pune încontinuu în fața noastră oameni frumoși, momente frumoase pe care le primim exact așa cum le primește un copil. În al doilea rând, mă gândesc la felul în care Maica Sfântă răspunde tuturor lucrurilor frumoase pe care Dumnezeu le face în viața ei, spunând: «Lucruri mari a făcut Domnul pentru mine». Cred că acesta este cuvântul care ar putea caracteriza orice aniversare, orice moment de bucurie. L-am văzut și pe Preasfințitul Florentin în aceste imagini, pe Sfântul Părinte, pe Episcopii noștri, am văzut cu adevărat familia lui Dumnezeu. Cu toții am primit aceste daruri, aceste frumuseți. Merită să ne aducem aminte de lucrurile frumoase din viața noastră, fiindcă avem suficient de multe ocazii să privim lucruri care ne întristează. Suntem aici pentru a ne aduce aminte cine suntem, de cine aparținem și care este familia noastră! Vă mulțumesc că sunteți și familia mea!”
Timpul de comuniune care a început cu rugăciune, a continuat în Aula „Cardinal Iuliu Hossu” alăturată capelei, unde momente frumoase s-au succedat în compania Episcopului de Cluj-Gherla la agapa fraternă pe care chiar Preasfinția Sa Claudiu, la aniversarea hirotonirii sale preoțești, a pregătit-o pentru toți cei prezenți.
