Întrebarea ”Cum poate să se nască un om când este bătrân?”, pe care Nicodim o pune lui Isus (In 3,4), a fost în centrul catehezei prezentată de papa Francisc la audiența generală de miercuri, 8 iunie 2022. La saluturile finale, papa a îndemnat la rugăciune pentru pace în Europa și a îndreptat atenția spre apropiata sărbătoare a Preasfintei Treimi.
”Cum poate să se nască un om când este bătrân?” (In 3,4). La noua cateheză despre bătrânețe, prezentată la audiența generală de miercuri, 8 iunie a.c., în Piața San Pietro, papa Francisc a vorbit despre unul dintre bătrânii poporului lui Israel, Nicodim, care căuta să se apropie de Isus.
Cateheza a început cu proclamarea unei pericope biblice din evanghelia după Sfântul Ioan în care citim: «Isus i-a răspuns [lui Nicodim] şi i-a zis: „Adevăr, adevăr îţi spun, dacă cineva nu se naşte din nou, nu poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu”. Nicodim i-a zis: „Cum poate să se nască un om când este bătrân? Oare poate să intre din nou în sânul mamei sale şi să se nască?”. Isus i-a răspuns: „Adevăr, adevăr îţi spun: dacă cineva nu se naşte din apă şi Spirit, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este, iar ce este născut din Spirit, spirit este».
Unul dintre cei mai relevanți bătrâni din Evanghelie și unul din mai marii iudeilor, Nicodim voia să-l cunoască pe Isus, dar mergea noaptea la El, pe ascuns. Într-unul din colocvii, iese la iveală ”inima revelației lui Isus și a misiunii sale răscumpărătoare” atunci când spune că Dumnezeu atât de mult a iubit lumea încât l-a dat pe Fiul său unul născut pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică (cf. In 3,16). Isus îi spune lui Nicodim că ”pentru a vedea împărăția lui Dumnezeu” e necesar ”a se naște de sus” sau, după o altă interpretare, ”a se naște din nou” (v. 3).
Papa Francisc: ”Nu e vorba de a începe să ne naștem din nou de la capăt, de a repeta venirea noastră pe lume sperând că o nouă reîncarnare ar redeschide posibilitatea noastră într-o viață mai bună. Această repetare este lipsită de sens. Mai mult, ar goli de orice semnificație viața trăită, ștergând-o ca și cum ar fi un experiment eșuat, o valoare expirată, un gol fără capăt. Nu, nu este aceasta. Naștere din nou despre care vorbește Isus este altceva. Această viață este prețioasă în ochii lui Dumnezeu: ne identifică drept creaturi iubite de El cu blândețe. Nașterea de sus, care ne permite să intrăm în împărăția lui Dumnezeu, este o naștere în Spirit, o trecere printre ape către țara făgăduită a unei creații reconciliate cu iubirea lui Dumnezeu. Este o renaștere de sus, prin harul lui Dumnezeu, nu este o nouă naștere fizică”.
Nicodim înțelege greșit această naștere, mai mult, ”cheamă în cauză bătrânețea ca evidență a imposibilității: ființa umană inevitabil îmbătrânește, visul tinereții eterne se îndepărtează definitiv, epuizarea este destinația oricărei nașteri în timp”. Dar, a remarcat papa, ”obiecția lui Nicodim este foarte instructivă pentru noi” și, ”în lumina cuvântului lui Isus, o putem răsturna în descoperirea unei misiuni specifice a bătrâneții”.
Papa Francisc: ”A fi bătrâni, într-adevăr, nu doar că nu este un obstacol pentru nașterea de sus, de care vorbește Isus, dar devine un timp prielnic pentru a o ilumina, dezlegând-o de echivocul unei speranțe pierdute. Epoca noastră și cultura noastră, care arată o tendință îngrijorătoare de a considera nașterea unui fiu ca o simplă chestiune de producție și de reproducere biologică a ființei umane, cultivă, apoi, mitul tinereții eterne ca pe obsesia, disperată, a unui trup nesupus putrezirii. De ce bătrânețea este, în multe feluri, disprețuită? Pentru că aduce evidența incontestabilă a despărțirii de acest mit, care ar vrea să ne facă să ne întoarcem în sânul mamei pentru a ne reîntoarce mereu tineri cu trupul”.
În același timp, ”tehnologia se lasă atrasă de acest mit în toate felurile: în așteptarea de a învinge moartea, putem ține în viață trupul cu ajutorul medicinei și cosmeticii, care încetinesc, ascund și îndepărtează bătrânețea. Desigur, una e bunăstarea, altceva e alimentarea mitului. Nu se poate nega, însă, că o confuzie între cele două aspecte dă naștere în noi unei anumite confuzii mentale”.
Papa Francisc: ”Viața în trupul muritor este o frumoasă neterminată, ca anumite opere de artă care tocmai prin faptul că sunt neterminate exercită o fascinație unică. Pentru că viața de aici este inițiere, nu împlinire: venim pe lume chiar în acest fel, ca persoane adevărate, pentru totdeauna. Dar viața în trupul muritor este un spațiu și un timp prea mic pentru a păstra intactă și a duce la împlinire partea cea mai prețioasă a existenței noastre în timpul acestei lumi. Credința, care primește vestirea evanghelică a împărăției lui Dumnezeu la care suntem destinați, are un prim efect extraordinar, spune Isus. Ea ne ajută să vedem împărăția lui Dumnezeu. Noi devenim capabili să vedem cu adevărat multele semne de apropiere a speranței noastre de împlinire pentru ceea ce, în viața noastră, poartă semnul destinației pentru veșnicia lui Dumnezeu”.
Este vorba de semnele ”iubirii evanghelice”, pe care Isus le scoate la lumină în multe feluri și, dacă le putem ”vedea”, înseamnă că putem ”intra” în împărăția lui Dumnezeu odată cu trecerea Spiritului Sfânt prin apa care ne face să ne naștem din nou.
Papa Francisc: ”Bătrânețea este starea vieții, acordată multor dintre noi, în care miracolul nașterii de sus poate fi asimilat lăuntric și făcut credibil pentru comunitatea umană: nu comunică nostalgia nașterii în timp, ci iubirea pentru destinația finală. În această perspectivă, bătrânețea are o frumusețe unică: mergem pe cale către Etern. Nimeni nu poate să intre în sânul mamei, nici în substitutul lui tehnologic și consumist. Bătrânul merge înainte, către destinație, către cerul lui Dumnezeu. Bătrânețea, de aceea, este un timp special pentru a dezlega viitorul de amăgirea tehnocrată a unei supraviețuiri biologice și robotice, dar mai ales pentru a ne deschide la blândețea sânului creator și născător al lui Dumnezeu”.
La saluturile adresate pelerinilor, pontiful a menționat în special prezența mai multor ministranți din dieceza de Eichstätt, în Germania (foto), precum și a unui grup de preoți din Polonia care împlinesc 25 de ani de la hirotonirea sacerdotală. În același context, papa a amintit că polonezii celebrează în această zi comemorarea liturgică a Sfintei Hedwiga, regină, apostolă a Lituaniei și fondatoare a Universității Jagelonice. ”La canonizarea ei”, a notat papa Francisc, ”Sfântul Ioan Paul al II-lea a amintit că prin lucrarea ei, Polonia a fost unită Lituaniei și Rusiei. Încredințați-vă mijlocirii ei”, a îndemnat pontiful, ”rugându-vă asemenea ei la picioarele Crucii pentru pace în Europa”.
La nelipsitul salut adresat la final bătrânilor, bolnavilor, tinerilor și soților recent căsătoriți, papa a îndreptat atenția spre apropiata sărbătoare a Preasfintei Treimi. ”Pe toți îi îndemn”, a spus papa în salutul său, ”să găsească în conștiința prezenței Treimii în viața noastră, în virtutea botezului, susținerea pentru a împlini în orice situație voința Domnului”.
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl Nostru”, cântată în limba latină, urmată de binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
