“Bătrânețea, o resursă pentru tinerețea lipsită de griji” este titlul celei de-a treia cateheze dedicată de papa Francisc bătrâneții, în cadrul audienței generale de miercuri, 16 martie a.c., cu desfășurare în Aula Paul al VI-lea, din Vatican.
Pornind de la un fragment din Cartea Genezei, capitolul 6, versetele 5-8, în care se relatează despre căința lui Dumnezeu cu privire la facerea omului, cauzată de marea răutate a oamenilor pe pământ și a intențiilor rele a inimilor lor, papa Francisc a explicat: “Relatarea biblică – folosind limbajul simbolic al vremii în care a fost scrisă – ne spune ceva frapant: Dumnezeu era atât de amărât de răutatea generalizată a oamenilor, care devenise un mod de viață normal, încât a crezut că a greșit creându-i și a decis să-i elimine”. “O soluție radicală” – spune pontiful, adăugând că aceasta ar putea chiar să aibă o întorsătură milostivă și paradoxală”. Care? “În relatarea biblică” – explică pontiful – “când vine vorba de salvarea vieții pământului de la corupție și de potop, Dumnezeu încredințează această sarcină fidelității celui mai bătrân dintre toți, “dreptul” Noe. Va salva bătrânețea lumea? În ce sens? Și cum? Și care este orizontul? Viața dincolo de moarte sau doar supraviețuirea până la potop?”
“Un cuvânt al lui Isus” – a continuat – “evocând ‘zilele lui Noe’, ne ajută să aprofundăm sensul paginii biblice pe care tocmai am ascultat-o. Isus, vorbind despre vremurile din urmă, spune: ‘Așa cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi în zilele Fiului Omului: ei mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua în care Noe a intrat în arcă; atunci a venit potopul și i-a nimicit pe toți” (Lc 17,26-27). De fapt, a mânca și a bea, a lua soții și soți sunt lucruri foarte normale și nu par a fi exemple de corupție. Unde este corupția? De fapt, Isus subliniază faptul că ființele umane, atunci când se limitează la a se bucura de viață, pierd chiar și percepția corupției, ceea ce le amorțește demnitatea și le otrăvește simțirea. Și, de asemenea, trăiesc corupția fără griji, ca și cum ar face parte din normalitatea bunăstării umane. Bunurile vieții sunt consumate și savurate fără a se preocupa de calitatea spirituală a vieții, fără a se îngriji de spațiul casei comune. Fără să se preocupe de mortificarea și descurajarea de care suferă mulți, nici de răul care otrăvește comunitatea. Atâta timp cât viața normală poate fi plină de ‘bunăstare’, nu vrem să ne gândim la ceea ce o face să fie goală de dreptate și de iubire”.
“Poate corupția să devină normală?” – a mai spus pontiful? “Din păcate, da. Și ce-i deschide calea? Nepăsarea care se îndreaptă doar spre grija de sine: aceasta este poarta care deschide ușa spre corupția care înghite viața tuturor. Corupția profită din plin de această nepăsare nefirească: ne înmoaie apărarea, ne amorțește conștiința și ne face – chiar și fără să vrem – complici”.
Noe este exemplul unei bătrâneți generative, care nu este coruptă, care nu se plânge, nu recriminează, ci se ocupă de viitorul generației care este în pericol. “El construiește arca de primire și lasă să intre oameni și animale. Îngrijind viața în toate formele ei, Noe împlinește porunca lui Dumnezeu repetând gestul tandru și generos al creației, care în realitate este chiar gândul care inspiră porunca lui Dumnezeu: o nouă binecuvântare, o nouă creație (cf. Gen 8,15-9,17). Vocația lui Noe rămâne mereu actuală”.
