Magnificat
de Ion Brad
Chiar purpura de Cardinal
Pe umeri nu e prea ușoară
Când porți în suflet un Ardeal
Și-n inimă întreaga țară.
Credința veche, românească
Primește-o tânără aromă
Când e chemată să-nflorească
La sânul ei de Maica Romă.
Din Maramureș, pân-la Blaj,
Din Făgăraș în Capitală
Credința are nou blindaj
De modestie și sfială.
Au vrut s-o șteargă, s-o sucombe
În veac de ură și uitare
Dar au ieșit din catacombe
Păstori în albele stihare.
Și vechea turmă credincioasă
S-a-mbrățișat cu bucurie
Biserica făcând-o casă
Și ruga Sfântă Liturghie.
Pe urma mulților martiri
Sfios și falnic totodată
Păstor iubit, să nu te miri
Că te urmează turma toată.
În fruntea ei, să fii mereu,
S-o duci spre pajiști înflorite
Unde Preabunul Dumnezeu
Tot harul Cerului trimite.
Ad multos felicesque annos!
Cardinalului Lucian Mureșan, 2012