”Radioul și încrederea” este binomul care formează tema din 2022 a Zilei Internaționale a Radioului, un instrument puternic pentru a sărbători umanitatea în toată diversitatea ei. Această Zi internațională a fost înființată de UNESCO și se marchează în 13 februarie pentru a aniversa prima transmisiune radiofonică a Organizației Națiunilor Unite, în 1946. Printr-o coincidență, Ziua Internațională a Radioului vine o zi mai târziu după data de naștere a mai bătrânului cu 15 ani Radio Vatican – ”Statio Radiophonica Vaticana” – prima instalație prin care, datorită clarviziunii papei Pius al XI-lea și geniului Guglielmo Marconi, din 12 februarie 1931 până astăzi, emițătorul pontifical, actualizându-și mijloacele și competențele, continuă să răspândească mesajul pontifilor în lumea întreagă.
Radio Vatican împlinește 91 de ani: Pius XI și Guglielmo Marconi
Primul ”speaker” al Radioului Vatican este însuși inventatorul mijlocului radiofonic. Ca un tată, Guglielmo Marconi asistă la primele ”scâncete” ale Radioului Vatican. Anunță că papa se va adresa tuturor popoarelor: ”Am înalta onoare de a anunța că peste câteva clipe Suveranul Pontif Pius al XI-lea va inaugura Stația Radio a Cetății Vaticanului. Undele electrice vor transporta în toată lumea, traversând spațiile, cuvântul său de pace și de binecuvântare. Timp de aproape douăzeci de secole, Pontiful Roman a făcut să se audă în lume Cuvântul Magisteriului Său Dumnezeiesc. Dar acum este prima dată când vocea Sa poate fi percepută simultan pe întreaga suprafață a pământului”. După Guglielmo Marconi, se apropie de microfon papa Pius al XI-lea. Pentru radiomesajul său, adresat tuturor popoarelor, folosește limba latină pe care Pontiful o consideră limba universală a Bisericii. ”Fiind, prin nepătrunsul plan al lui Dumnezeu, Succesori ai Principelui Apostolilor, ai celor a căror doctrină și predicare sunt destinate să ajungă, prin porunca dumnezeiască, la toate Neamurile și la toată făptura, și având posibilitatea de a ne folosi, din acest loc, de minunata invenție marconiană, Ne adresăm mai întâi de toate tuturor realităților și tuturor oamenilor, spunându-le, aici și în cele ce urmează, cu înseși cuvintele Scripturilor Sacre: «Plecaţi-vă urechea, cerurilor, şi voi vorbi, ascultă, pământule cuvintele gurii mele! (Deuteronom 32,1) Ascultaţi aceasta, voi, toate popoarele, plecaţi-vă urechea, voi, toţi locuitorii lumii, fie oameni de rând, fie oameni de rang înalt, bogaţi şi săraci, [toţi] împreună! (Psalmul 48,2-3). Ascultaţi-mă, insulelor! Daţi atenţie, popoare îndepărtate! (Isaia 49,1)».
Radioul, un mijloc credibil
Domeniul radioului nu pare să cunoască momente de criză. Agenția Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) subliniază că în acest timp de pandemie, din cauza difuzării de informații false, încrederea în mass-media a cunoscut în general o eroziune. Cu toate acestea, radioul continuă să fie un mijloc credibil și orientat către o informație verificabilă și independentă. Mulți oameni au o încredere mai mare în radio decât în oricare alt mijloc de informare.
Radioul, un ”bătrân” cu o sănătate de fier
Numeroși factori și multe avantaje fac în așa fel încât radioul, chiar și în zilele noastre, să rămână un ”medium” cu o sănătate foarte bună. Într-un interviu pentru Radio Vatican, realizat de colegul nostru A. Lomonaco, profesorul Enrico Menduni, eseist și cercetător al fenomenului radiofonic, recunoaște că ”radioul este un medium mai degrabă înaintat în vârstă, dar care își poartă bine anii. Dezvoltarea sa este protejată de simplitatea sa extraordinară. Într-o lume de continuă transformare tehnologică, radioul își păstrează o credibilitate constantă. Este ieftin, costă puțin pentru cel care îl ascultă și are nevoie de aparate cu un cost modest. Se răspândește prin Internet, undele electromagnetice și prin cablu, fiind extrem de versatil. În ciuda concurenței televiziunii, radiul se bucură de o sănătate foarte bună”.
Radioul: încredere și credibilitate
La întrebarea privind rațiunile care susțin încrederea și credibilitatea radioului, prof. Menduni răspunde: ”Radioul are un mare defect și un mare avantaj: dispune de un singur simț, de auz. Televiziunea sau cinemaul, de exemplu, folosesc limbajul audiovizual. Acest fapt pare a fi un dezavantaj dar, în realitate, este elementul care face publicul radioului mult mai activ decât publicul celorlalte media. De exemplu, dacă la radio se vorbește de un cal, ascultătorul este cel care trebuie să integreze alte elemente. Dacă acesta este alb, negru, la galop sau pe loc este rodul unei interpretări autonome din partea ascultătorului. Prin urmare, radioul este un mijloc care te face să gândești. Ascultătorul trebuie să reconstruiască, pornind de la auz, tot ceea ce lipsește. Cel mai frumos este faptul că, în timp ce calul pe care îl vedem la televizor este la fel pentru toți, transmisiunea radiofonică propune atâția cai diferiți câți sunt ascultătorii. Există un soi de respect al biodiversității gândirii fiecărui ascultător”.
Radioul, o prezență discretă în viața de zi cu zi
În același timp, a mai spus prof. Menduni, ”radioul are trăsături cu totul speciale: este un mijloc care îți permite să faci alte lucruri. Nu trebuie să stai pe loc în fața unui ecran. Poți să de odihnești, să scrii la computer...”. Pandemia, în ultimii ani, a adus o noutate semnificativă în domeniul muncii, precum telemunca sau smartworking. Profesorul Menduni evidențiază, în sensul celor de mai sus: ”poți să lucrezi, aproape întotdeauna, cu o muzică sau o voce de fundal. Este un mijloc care nu pretinde un spațiu mare numai pentru sine. Respectă foarte mult obișnuințele și exigențele ascultătorului. Este în serviciul unei prezențe discrete. E un mijloc care sugerează concepte, sunete și zgomote pe care ascultătorul trebuie să le interpreteze. Radioul este deosebit de apropiat de public în momentele în care publicul trece prin forme diferite de disconfort, precum problemele legate de solitudine sau depresie. Radioul, aliindu-se cu telefonul, este, de asemenea, foarte interactiv: permite un dialog cu ascultătorul. Aceasta, la drept vorbind, se întâmplă și la televiziune, dar în acest domeniu nu este un joc care folosește aceleași arme: cine telefonează la televiziune este o voce din afara cadrului față de prezența predominantă a moderatorului. Când, în schimb, o persoană telefonează la un post de radio se realizează, substanțial, un schimb între două persoane care folosesc aceleași posibilități și același mijloc: vocea și auzul. Se stabilește, așadar, un raport paritar care permite o confidență mai profundă. Este, practic, o modalitate de a se destăinui cu voce tare”.
Biserica catolică a înțeles rapid potențialul radioului
Referindu-se, în fine, la cei 91 de ani ai Radioului Vatican, profesorul Menduni a vorbit despre un posibil viitor al acestui mijloc de comunicare. ”Radioul”, a spus profesorul, ”are un caracter universalist pe care Biserica catolică l-a interpretat din prima. Radioul oferă posibilitatea de a ajunge în același timp la toate popoarele lumii, la cei bogați și la cei săraci, la cei care vorbesc o anumită limbă și la cei care vorbesc alte limbi. Are o dimensiune foarte universalistă. Radioul este un mijloc deosebit de adecvat pentru a trimite mesaje universale de pace”.
Radio Vatican în limba română
Programul radiofonic în limba română a început în luna martie a anului 1947, fiind decenii la rând un punct de reper pentru păstrarea identității culturale și religioase a ascultătorilor noștri din lumea întreagă. În spirit de recunoștință față de vrednicii săi predecesori, Redacția Română Radio Vatican înalță mulțumiri bunului și milostivului lui Dumnezeu pentru binele pe care l-a făcut și continuă să-l facă, iar ascultătorilor săi le transmite profunda gratitudine pentru apropierea, răbdarea și simpatia pe care le primește în activitatea editorială de zi cu zi.
Laudetur Jesus Christus!