În ciuda tuturor încercărilor prin care treci, a furtunilor care se abat asupra ta, asupra celor pe care-i iubești sau în jurul tău, nu-ți pierde curajul. Domnul este cu tine! Nu cădea în fatalism, ci continuă să speri. Dumezeu vrea mereu să ne întărească ființa, sufletul, credința.
Am să vă spun o poveste. Nu-i cu Făt Frumos, nici cu zâne. E o poveste adevărată. O poveste din Sfânta Scriptură, pentru că Biblia e plină de exemple, de persoane normale ca mine și ca tine care au primit ajutor din partea Celui Bun.
Dumnezeu a făcut o alianță cu Avraam și Avraam a crezut în Dumnezeu. A transmis această credință fiului său Isac. Iar acesta umbla în căile Domnului și Dumnezeu îl binecuvânta. În capitolul 26 din cartea Facerii ni se spune că Isac avea moștenire de la tatăl său niște fântâni, pe care filistenii, invidioși fiind, le-au umplut cu pământ. Imaginați-vă ce lovitură crâncenă. În primul rând pentru că nu mai avea unde să-și adape turmele și mai apoi pentru că ceea ce-i rămăsese monștenire de la părintele său a fost desconsiderat, devenind bătaia de joc a filistenilor. Și ce te poate durea mai rău decât să vezi cum cineva își bate joc de munca părinților tăi, de munca ta, de ceea ce ai și ceea ce ești. Și astfel de lucruri nu s-au întâmplat numai în acele timpuri, din păcate.
Pentru noi cei ce trăim azi, a face o fântână, mai ales la poale de munte unde este apă în abundență, nu e un mare lucru. Dar în deșert, cu mijloacele de atunci, cerea un mare sacrificiu și nu găseai întotdeauna apă. Nu era o muncă de o zi sau două, ci de luni de zile.
Isac era într-o situație dificilă și s-ar fi putut descuraja, ar fi putut să se dea bătut. Însă era un om care umbla în calea Domnului, un om care avea încredere în Dumnezeu. Un om plin de curaj, curaj care se datora credinței sale; omul credincios este un om curajos.
Da, Isac nu a căzut pradă deznădejdii. A mers într-un alt loc unde a găsit alte puțuri ale tatălui său în care a sperat să găsească apă dar și acestea erau astupate cu pământ. În acel moment, cel rău ari fi putut să-l descurajeze. Poate-i șoptea: „Vezi, Dumnezeu nu e cu tine. Ești în încurcătură. Lui Dumnezeu nu-i pasă de tine.” Cu toate acestea fiul lui Avraam a perseverat, a continuat să spere, știind cine este Dumnezeul său.
Indiferent în ce situație ne-am afla, să nu ne descurajăm, să nu ne temem. Să urmăm exemplul lui Isac, care, chiar dacă a fost deposedat de ceea ce avea, nu și-a pierdut speranța, nu s-a lamentat cu gândul la ceea ce a avut sau a fost cândva. A continuat pe un drum nou, a căutat soluții, nu s-a oprit. Tocmai ceea ce nu și-au dorit cel rău și filistenii. Și în cele din urmă a găsit apă.
Dumnezeu nu vrea să trăim în temeri, gârboviți sau lipsiți de curaj. Nu vrea să trăim nici îngropați în amintiri și vise, ci să acționăm căutând mereu soluții, având încredere în El.
ACC
