Problema noastră nu e Irod, ci îngerul Domnului. Evanghelia de astăzi încearcă să ne scoată dintr-o logica pur umană pentru a ne trece într-una divină, a unei Providențe care ne însoțește pe cărările întortocheate ale acestei lumi, clipă de clipă, ocrotindu-ne pururi de Irozii timpurilor noastre, ocrotindu-ne mai ales în momentul esențial al vieții, cel al trecerii înspre viața adevărată, numit atât de nepotrivit "moarte", ca și cum totul s-ar sfârși atunci. În acel moment, cel întruchipat de tiranii lumii, Tiranul prin excelență, dușmanul nostru dintotdeauna, șarpele cel din vechime stă pregătit, gata să-i ucidă cu moarte veșnică pe fiii lui Dumnezeu. În acel moment crucial, dacă ne-am obișnuit din timpul vieții să dăm ascultare glasului îngerului, dacă am știut să dăm mai încet volumul muzicii acestei lumi pentru a auzi vocea trimișilor Domnului, dacă am micșorat intensitatea luminii acestei lumi pentru a putea întrezări luminătorii Cerului, dacă și numai dacă, vom știi si în acest moment de răscruce să distingem vocea Îngerului care ne va îndemna să alergăm la ocrotirea Maicii Sfinte și la paza blândului Iosif. Și precum Iosif și Maria l-au ascuns și ocrotit pe Fiul Unul Născut al lui Dumnezeu de ochii și de ura lui Irod, așa vor face și cu noi, fii adoptivi ai Cerului.
Cu viețile noastre putem face ce vrem. Putem să le orientăm după cum credem, făcând alegerile noastre după cum ne taie capul, mergând atunci când și acolo unde vrem. Alegând cărările și țările, după bunul nostru plac. E o variantă. O variantă proastă, dar o variantă. Proastă fiindcă oricât de inteligenți am fi, Irod e mult mai abil și mai puternic decat noi. Până și magii, care descoperă prin știința lor Steaua, au nevoie de avertizarea Îngerului pentru a scăpa de Tiran. Cealaltă variantă e cea a sfântului Iosif, care se încrede în Cel ce ne-a creat din iubire și care din iubire pentru noi și-a trimis Unicul Fiu în lume, să se jertfească, să moară pentru păcatele noastre. Acel Dumnezeu este gata să ne ocrotească oricând și în fața oricărui Irod al acestei lumi. Mai mult decât atât, ne ocrotește chiar în fața Celui rău, întruchipare a Irozilor din toate timpurile. O face în fiecare clipă a vieții noastre, însă de cele mai multe ori suntem ocupați cu altceva și nu-i dăm voie să intre în viața și în visele noastre. Și când ne spune să ne ridicăm și să plecăm fiindcă Irod se apropie, noi suntem cu căștile pe urechi și cu muzica acestei lumi la maxim. Și când încearcă să ne vorbească în visele noastre, noi avem alte vise și din nou ratăm întâlnirea.
Sărbătoarea Nașterii Domnului ne readuce aminte de prioritatea Îngerului în viața noastră. Doar în felul acesta Dumnezeu ne conduce în siguranță pe cărările acestei lumi, scăpăm de Irod, visele noastre se împlinesc și viața ne devine profeție, iar moartea cea care pe toți ne terorizează se transfigurează într-o simplă trecere, sub ocrotirea Maicii Sfinte și a lui Iosif, înspre viața cea adevărată, comuniune deplină cu Pruncul din Betleem.
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Mt 2,13-23
După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu". Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: "Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt". După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt, si i-a zis: scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema.
