Cu o amplă meditație despre Evanghelia primei duminici a Adventului, după ritul roman sau latin, papa Francisc a condus duminică, 28 noiembrie a.c., rugăciunea ”Îngerul Domnului” în Piața Sfântul Petru. În ciuda vremii neobișnuit de reci pentru această perioadă, au luat parte câteva mii de romani și pelerini, care au ținut să fie prezenți la amiază pentru tradiționala rugăciune duminicală cu Episcopul Romei.
Evanghelia proclamată la Sfânta Liturghie a acestei duminici, prima a timpului liturgic al Adventului după ritul roman sau latin (Luca 21, 25-36) ca pregătire la solemnitatea Nașterii Domnului, ne vorbește despre venirea Domnului la sfârșitul timpurilor. Isus vestește evenimente dezolante și necazuri, dar tocmai în fața acestei realități, El ne invită să nu ne fie teamă. De ce, pentru că totul va fi bine? Nicidecum, ci pentru că ”El va veni”. De aceea, El spune: ”Întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!” (v. 28).
Papa Francisc: ”E frumos să ascultăm acest Cuvânt de încurajare, întăriți-vă și ridicați-vă capul, pentru că chiar în momentele în care totul pare că s-a sfârșit Domnul vine ca să ne mântuiască; să-L așteptăm cu bucurie și în mijlocul necazurilor, în crizele vieții și în dramele istoriei”.
Cum să facem pentru a ne ridica capul, pentru a nu ne lăsa dominați de greutățile vieții, de suferințe și de înfrângeri? Isus ne arată calea printr-un îndemn foarte puternic: ”Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze... Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă!" (vv. 34-36). A veghea și a se ruga, două aspecte importante pentru viața creștină.
Papa Francisc: ”Din cuvintele lui Cristos, vedem că vegherea este legată de atenție. Aveți grijă, nu vă distrageți atenția, altfel spus, rămâneți treji! Aceasta înseamnă a veghea: a nu permite ca inima să trândăvească, iar viața spirituală să se moleșească în mediocritate. A avea grijă pentru că putem fi creștini adormiți – știm aceasta: există mulți creștini adormiți, creștini anesteziați de mundanitatea spirituală, creștini lipsiți de elan spiritual, fără văpaia rugăciunii – care se roagă ca papagalii - fără entuziasm pentru misiune, fără pasiune pentru Evanghelie. Creștini care se uită mereu în interior, incapabili de a vedea orizontul. Aceasta duce la moțăială: a continua viața din inerție, a cădea în apatie, indiferenți la orice în afară de ceea ce ne vine ușor. E o viață tristă, a merge înainte în acest fel. Nu este nicio fericire în acest fel, dar realitatea este invers”.
”Avem nevoie să veghem”, a reluat papa, ”pentru a nu împinge zilele una câte una în obișnuință, pentru a nu ne lăsa îngreuiați – spune Isus – de grijile vieții (cf. v.34). Prin urmare, astăzi e o bună ocazie de a ne întreba: ce anume îngreuiază spiritul meu? Ce mă face să mă așez în fotoliul trândăviei? E trist când vezi creștini în fotoliu... Care sunt mediocritățile care mă paralizează, viciile care mă strivesc la pământ și mă împiedică să-mi ridic capul? Iar în ceea ce privește greutățile care împovărează umerii fraților, sunt atent sau indiferent? Aceste întrebări ne fac bine, pentru că ne ajută să ne păzim inima de lâncezeală. Dar, părinte, ce este lâncezeala? E un mare dușman al vieții, al vieții spirituale. Lâncezeala (akedia) este acea formă de trândăvie care te face să cazi, să aluneci în tristețe, care îți răpește gustul de a trăi și pofta de a face. Este un spirit negativ, un duh rău care pironește inima în amorțeală, furându-i bucuria. Se începe cu acea tristețe, se alunecă ușor ușor și... nicio bucurie. Cartea Proverbelor spune: «Mai mult decât tot ce păzeşti, ocroteşte-ţi inima, căci din ea [ies] izvoarele vieţii!» (4,23). A ocroti inima: aceasta înseamnă a veghea, a veghea și iar a veghea. Fiți trezi: ocorește-ți inima!”
Celălalt ”ingredient esențial” pentru viața creștină este rugăciunea, ”secretul prin care suntem vigilenți”. În Evanghelia duminicii, Isus spune: ”Vegheaţi în orice moment şi rugaţi-vă!” (21,36).
Papa Francisc: ”Rugăciunea ține aprinsă candela inimii. Mai ales atunci când simțim că entuziasmul se răcește, rugăciunea îl reaprinde, pentru că ne conduce din nou la Dumnezeu, la centrul realității. Retrezește sufletul din somn și îl focalizează pe ceea ce contează, pe sfârșitul existenței. Chiar și în zilele cele mai încărcate, să nu lăsăm deoparte rugăciunea. Chiar acum mă uitam la un program [tv], numit A sua immagine, la o reflecție despre rugăciune: ne va ajuta, a-l vedea ne va prinde bine. Poate să ne ajute, în această privință, rugăciunea inimii, repetând deseori scurte invocații. În Advent, să ne obișnuim să spunem, de exemplu, Vino, Doamne Isuse! Doar atât, dar să spunem: Vino, Doamne Isuse! E frumos acest timp de pregătire la Crăciun: să ne gândim la Ieslea Nativității, să ne gândim la Crăciun și să spunem din inimă Vino, Doamen Isuse, vino! Să repetăm această rugăciune de-a lungul zilei, iar sufletul va rămâne vigilent. Vino, Doamne Isuse! Este o rugăciune pe care o putem spune de trei ori, cu toții împreună. Prima dată: Vino, Doamne Isuse! ... Vino, Doamne Isuse! Vino, Doamne Isuse! Să ne rugăm acum Fecioarei Maria: ea, care l-a așteptat pe Domnul cu o inimă vigilentă, să ne însoțească pe drumul Adventului!”.
La saluturile finale, papa a făcut un amplu apel în favoarea migranților pornind de la o întâlnire pe care a avut-o sâmbătă cu mai multe asociații și grupuri de migranți, o parte dintre aceștia fiind prezenți duminică la rugăciunea ”Îngerul Domnului” în Piața San Pietro. Apelul papei vine cu doar câteva zile înainte de călătoria apostolică pe care o va efectua în Cipru și Grecia (2-6 decembrie 2021), unde un loc special va avea vizita în taberele de migranți și refugiați. ”Dar câți migranți”, s-a întrebat papa în salutul său, ”sunt expuși, chiar în aceste zile, la pericole foarte grave, și câți migranți își pierd viața la frontierele noastre!”.
Papa Francisc: ”Simt o durere pentru știrile despre situația în care se află mulți dintre ei: cei care au murit în Canalul Mânecii, cei de la frontiera cu Belarus, mulți dintre care sunt copii, cei care se îneacă în Marea Mediterană. O mare durere, când mă gândesc la ei. Cei care sunt repatriați, în nordul Africii, unde sunt capturați de traficanți, care îi transformă în sclavi: ei vând femeile, îi torturează pe bărbați... Cei care, în această săptămână, au încercat să traverseze Mediterana căutând un țărm de bunăstare, dar găsind, în schimb, un mormânt, și atâția alții... Migranților care se află în aceste situații le asigur rugăciunea mea, dar și inima mea: să știți că sunt aproape de voi”.
Papa a mulțumit, în continuarea salutului său, celor care unesc rugăciunea și faptele, îndeosebi asociațiilor Bisericii catolice, precum asociațiile naționale Caritas, dar și celorlalte asociații care se angajează să le ușureze suferințele. ”Reînnoiesc apelul meu cordial către cei care pot contribui la rezolvarea acestor probleme, în special către autoritățile civile și militare, pentru ca înțelegerea și dialogul să prevaleze în cele din urmă asupra oricărei forme de instrumentalizare și să orienteze voințele și eforturile către soluții care să respecte umanitatea acestor persoane”, a adăugat Sfântul Părinte.
În fine, după ce a menționat grupurile de pelerini prezente duminică în Piața San Pietro, în special cele din Italia, Timorul de Est, Polonia și Portugalia, papa a transmis tuturor urarea de a parcurge un ”drum bun către [sărbătoarea] Nașterii Domnului”.
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
