Rector al unui sanctuar marian din Italia și exorcist de peste 25 de ani în Dieceza de Beauvais și Modena, părintele Paul Marie este și președintele Asociației Internaționale pentru Eliberare (AID).
Reporter: Ce este comuniunea sfinților?
Părintele Paul Marie: În Domnul nostru Isus Cristos, suntem uniți unul cu altul: este realitatea „corpului mistic” care rămâne dincolo de moarte. Astfel, între Biserica triumfătoare a Cerului, Biserica purgatoriului și Biserica luptătoare de pe pământ, există o comuniune frățească care se exercită între noi toți. Această legătură de caritate o avem și cu defuncții noștri - care rămân dincolo de spațiu și timp - pe care îi sărbătorim în ziua tuturor sfinților.
R: Mulți oameni merg la cimitir la început de noiembrie, de ce?
PPM: Vă place sau nu, suntem legați de cei morți din familiile noastre, iar cimitirul ne revelează acest adevăr: ne vom întoarce în pământ, iar viața noastră depinde de Dumnezeu care ne cheamă la El atunci când dorește. Este și o atitudine filială: am primit totul de la strămoșii noștri, avem o datorie imensă față de ei. Datorită lor existăm și, în calitate de creștini, ni se promite o viață fericită în eternitate. Când mergem la cimitir, ne aducem aminte de ei și ne rugăm pentru ei, fiind un mod de a le oferi respectul datorat.
R: Ce părere aveți despre cei care doresc „să vorbească” cu o persoană dragă, trecută la cele veșnice?
PPM: Această practică, pentru creștini, este de neconceput. În Scriptură - care este „regula de viață” a creștinilor - este interzis în mod clar intrarea în dialog cu morții. Pe măsură ce poporul ales avansa în pustie, Dumnezeu le cere să nu ia obiceiurile națiunilor păgâne care îi înconjurau. Capitolul 18 (versetele 9 și următoarele) din Deuteronom este foarte explicit: „Când vei intra tu în pământul ce ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te deprinzi a face urâciunile pe care le fac popoarele acestea. Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta.”Cuvântul lui Dumnezeu este valabil și pentru noi astăzi. Apoi, este o practică interzisă, deoarece diavolul poate să vină și să răspundă în locul persoanei „chemate”. Diavolul este tatăl minciunilor, poate lua aspectul morților, atitudinile lor și poate înșela pe cel care apelează la astfel de practici...
R: Deci nu putem comunica cu morții?
PPM: Este legitim să avem această dorință de a lua legătura cu cineva pe care l-am iubit pentru că trăim în trup, dar nu este „corect”. Viața de dincolo nu este ca cea de pe pământ. Aici, avem un corp și comunicăm prin cuvinte sau prin gesturi, dar în cer acestea nu mai există! Lumea vieții de apoi este diferită, nu o știm ... Când murim, ne-a spus Isus, suntem „ca îngerii în cer”, asta este tot ce știm! Este cu adevărat important să ai încredere și să te supui la ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu (vezi versetele de mai sus) în ciuda ispitelor. Mai ales că a dori să comunici cu un decedat pentru a ști dacă este în cer și fericit este o dorință egoistă. Încercăm să ne liniștim. Ceea ce este important este să ne rugăm pentru morții noștri și să-i încredințăm Milostivirii divine. Dacă vrem să fim siguri că persoana iubită merge în cer, să ne rugăm pentru ea, să oferim liturghii și să credem.
R: Vorbiți mult despre sufletele din Purgatoriu, de ce?
PPM: Purgatoriul este „locul” sufletelor mântuite care trăiesc un timp de purificare „înainte” de a-l contempla pe Dumnezeu. Și aceste suflete din Purgatoriu ne pot ajuta, pe noi cei de aici, să ne obțină haruri, să mijlocească pentru noi. Sunt departe de a fi inactivi! De asemenea, se întâmplă ca aceste suflete - cu permisiunea specială a lui Dumnezeu - să se manifeste pentru a cere rugăciuni pentru purificarea și eliberarea lor.
R: Dacă cineva a avut o experiență paranormală cu o persoană dispărută, ce o sfătuiți?
PPM: Trebuie să vedem care este natura acestui fenomen. Criteriul de discernământ pentru a ști dacă această experiență provine de la diavol sau de la un suflet din purgatoriu, este frica! Demonul provoacă frică întotdeauna, în timp ce din cauza sufletului din purgatoriu ne putem îngrijora - dar pentru prima dată, datorită caracterului ciudat și supranatural al manifestării – în rest nu, și nu provoacă niciodată ceva rău. Dacă bănuim că diavolul este responsabil, trebuie să ne rugăm cerându-i lui Dumnezeu să nu se mai întâmple și să chemăm un preot să binecuvânteze locul în care s-a petrecut această experiență. Dacă este un suflet din purgatoriu, se manifestă probabil pentru a cere rugăciuni. Spun deseori povestea acestei femei care locuia singură într-o casă mare și care auzea, în fiecare noapte, pe cineva care se plimba cu un baston. Nu-i era teamă ... Credea că e tatăl ei care venea pentru că dorea să se roage pentru el. Acesta la sfârșitul vieții mergea cu un baston. S-a rugat și a oferit mai multe liturghii pentru tatăl ei și pașii au încetat să se mai audă.
R: Care este rolul liturghiilor?
PPM: Aceasta implică pur și simplu să ceri unui preot să celebreze o liturghie pentru un anume decedat. Uneori, sufletul unui decedat se manifestă pentru a cere rugăciuni pentru el. Întrucât suntem cu toții uniți în dragoste, este important să oferim liturghii pentru acest suflete aflate în suferință. Dar nu este magie! Printr-o atitudine religioasă și filială, creștinul îl roagă pe Dumnezeu să ajute această persoană aflată în suferință, altfel slujba devine superstiție ... Să trăim într-un mod luminos această legătură cu strămoșii noștri și cu sfinții cerului, este ceva foarte frumos. Prin botez, avem această putere de mijlocire unul pentru celălalt, pentru că uniți cu Cristos – Marele nostru Preot - putem fi preoți cu Isus, în special la Sfânta Liturghie.
R: Ce poveste ne puteți spune ca exemplu de „bune practici” în raport cu cei dispăruți?
PPM: De ziua sa de naștere, o tânără și-a pierdut în mod tragic fratele. Tânăra respectivă era foarte apropiată de fratele ei și a trăit o durere foarte profundă. Se ruga deseori pentru el. Într-o zi, în somn, i s-a arătat, a văzut un chip foarte frumos de tânăr, pașnic, senin, dar trist, puțină suferință se citea pe fața sa. Dumnezeu poate permite ca, în timpul somnului, să avem un vis în care decedatul vine să ne vizitezi pentru a ne mângâia sau pentru a apela la ajutorul nostru. Crezând că fratele ei era încă în Purgatoriu, tânăra a oferit mai multe Liturghii pentru sufletul fratelui său. A ales să aibă încredere în Dumnezeu.
Traducere: ACC
Sursa:aleteia.org