Publicăm prefaţa Papei Francisc la cartea "L-am făcut creştin pe papa" ("Ho fatto cristiano il Papa"), biografia părintelui Enrico Pozzoli, misionarul salezian care la Buenos Aires în '36 l-a botezat pe Jorge Mario Bergoglio şi i-a urmărit vocaţia până la noviciat. Textul lui Ferruccio Pallavera va fi prezentat în zilele următoare în diferite oraşe italiene, prima întâlnire va fi la Asti la 10 la Seminarul din oraş.
La el [părintele Enrico Pozzoli] recurgeau toţi cei care trăiau o problemă deosebită, având certitudinea că va face totul pentru a furniza un ajutor. Se recurgea la părintele Pozzoli şi atunci când aveau nevoie de un sfat.
Părintele Pozzoli avea simţul realităţii. Şi când se întâmpla ceva neobişnuit, avea un mod deosebit de a se exprima. Îşi ducea mâna în vârful capului şi îl scărpina cu cele cinci degete, spunând "canastos...!" ["formidabil...!", n. trad.]. Acesta era unicul său gest de nerăbdare. Era un om înzestrat cu mare bun simţ, pe care îl evidenţia în multele sfaturi pe care le dădea oamenilor. Pentru aceasta era foarte apreciat de toţi.
Petrecea ore şi ore în confesional şi în decursul anilor a devenit punctul de referinţă pentru toţi salezienii din Buenos Aires şi din comunităţile din împrejurimi. Acelaşi lucru îl făcea cu numeroşi preoţi diecezani. Mergea periodic să spovedească şi surorile Mariei Ajutătoare. Era cu adevărat un mare duhovnic.
[După ce a decis să devină preot, primul căruia Jorge Mario Bergoglio i-a comunicat decizia sa de a intra în seminar a fost tatăl, în 1955]. Ştiam că el mă va înţelege mai mult decât mama mea. De fapt, s-a dovedit imediat entuziast. Mama mea nu a avut aceeaşi reacţie. Mi-a răspuns că ar trebui să reflectez îndelung înainte de a asuma acea decizie, că ar fi fost mai bine pentru mine să termin universitatea şi să iau licenţa.
[După doi ani Bergoglio a ajuns într-o gravă problemă de sănătate]. Era august 1957. Am început să simt înţepături la plămânul drept. Durerea nu înceta. Sănătatea mea s-a prăbuşit, m-au dus de urgenţă la spital, eram foarte slăbit, până acolo încât nu puteam sta în picioare, m-au dus pe o targă [va risca să moară din cauza unei infecţii pulmonare, i-au extirpat partea de sus a plămânului drept].
[Când Bergoglio i-a comunicat lui Pozzoli, salezian, că avea intenţia să devină iezuit], părintele Pozzoli a fost de acord cu această decizie a mea şi nu mi-a propus să intru la salezieni şi nu la Societatea lui Isus. El a respectat mereu alegerea mea, nu era tipul de preot care făcea prozeliţi. S-a informat şi mi-a spus că iezuiţii mă vor primi în seminarul lor în luna martie. Eram în noiembrie. A adăugat că nu era potrivit ca eu să rămân acasă acele patru luni. Aveam şi necesitatea de a mă reabilita fizic, pentru că operaţia pe care am avut-o era foarte grea. Atunci s-a adresat superiorului său direct, inspectorul salezian din Buenos Aires, căruia i-a expus situaţia mea.
Papa Francisc
Biografia maestrului de credinţă părintele Enrico Pozzoli, realizată de Ferruccio Pallavera şi publicată de Libreria Editrice Vaticana va fi prezentată la 10 noiembrie, la ora 18.00, la Asti în prezenţa episcopului Marco Praastaro. A doua întâlnire se va ţine la Roma la 12 noiembrie la Universitatea Pontificală Urbaniană, la ora 18.30. Vor fi prezenţi cardinalul Luis Antonio Tagle, prefect al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor; ministrul apărării, Lorenzo Guerini şi părintele Angel Fernandez Artime, rector major al salezienilor. La 14 noiembrie întâlnirea va fi în Lombardia: prezentarea, la ora 15.00, va fi în prezenţa cardinalului Leonardo Sandri, prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, în biserica parohială din Senna Lodigiana. Ultima întâlnire, după două zile la Lodi, în episcopie, unde la 20.45 vor fi episcopul oraşului Maurizio Malvestiti şi directorul de laL'Osservatore Romano, Andrea Monda.
(După Vatican News, 7 noiembrie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
