Papa Francisc, după ce a consultat episcopii de pe toate continentele, a decis să modifice normele care reglementează folosirea Liturghierului Roman din 1962, liberalizat sub denumirea de ”Ritul Roman Extraordinar” în urmă cu 14 ani de predecesorul său Benedict al XVI-lea. Deciziile papei Francisc au fost publicate vineri, 16 iulie 2021, prin documentul ”motu proprio” Traditionis custodes privind folosirea liturgiei romane anterioare anului 1970. Documentul este însoțit de o scrisoare către episcopi în care explică motivele deciziilor sale.
Responsabilitatea privind reglementarea celebrării după ritul preconciliar se întoarce la episcopul diecezan, moderatorul vieții liturgice în propria dieceză, fiind ”de competența sa exclusivă autorizarea folosirii Liturghierului Roman din 1962 în dieceză, urmând orientările Scaunului Apostolic”. Episcopul trebuie să se asigure că grupurile care celebrează deja cu Liturghierul preconciliar ”nu exclud validitatea și legitimitatea reformei liturgice, a dispozițiilor Conciliului Vatican II și a Magisteriului Pontifilor Romani”.
Sfintele Liturghii celebrate după acest rit nu se vor mai ține în bisericile parohiale, iar episcopul va stabili biserica și zilele slujbelor. Lecturile vor trebui să fie în limba poporului, folosind traducerile aprobate de respectivele Conferințe episcopale. Celebrantul va fi un preot delegat de episcop, căruia îi revine și îndatorirea de a verifica oportunitatea de a menține sau nu celebrările după Liturghierul preconciliar, evaluând utilitatea efectivă a acestora pentru creșterea spirituală. Este necesar, de aceea, ca preotul delegat să fie atent nu doar la celebrarea cu demnitate a liturgiei, dar și la îngrijirea pastorală și spirituală a credincioșilor. Episcopul va avea grijă, la rândul său, să nu autorizeze formarea unor noi grupuri.
Preoții hirotoniți după publicarea actualului ”motu proprio” și care doresc să celebreze Sfânta Liturghie după Liturghierul preconciliar trebuie să prezinte o cerere formală episcopului diecezan, care, înainte de a acorda autorizația, se va consulta cu Scaunul Apostolic. În același timp, preoții care deja folosesc Liturghierul preconciliar trebuie să ceară de la episcopul diecezan autorizarea pentru a-l folosi în continuare. Institutele de viață consacrată și Societățile de viață apostolică înființate la timpul respectiv de Comisia Pontificală ”Ecclesia Dei” trec în subordinea Congregației pentru persoanele consacrate. Departamentele pentru cult și pentru persoanele consacrate vor veghea la observanța noilor dispoziții.
În scrisoarea care însoțește documentul ”Traditionis custodes”, papa Francisc afirmă că la baza concesiilor stabilite de predecesorii săi pentru folosirea Liturghierului preconciliar se afla mai presus de toate voința de a facilita refacerea unității după schisma mișcării condusă de mons. Lefebvre. Acele concesii, însă, au fost interpretate de mulți din Biserică drept o posibilitate de a folosi liber Liturghierul Roman al Sfântului Pius al V-lea, ducând la o folosire în paralel a Liturghierului Roman al Sfântului Paul al VI-lea.
Pe de altă parte, afirmă papa Francisc în scrisoarea către episcopi, decizia lui Benedict XVI din documentul ”Summorum Pontificum” (2007) era susținută de convingerea că atare dispoziție nu ar fi pus la îndoială una din deciziile esențiale adoptate la Conciliul Vatican II, afectându-i în acest fel autoritatea. Mai mult, un sondaj organizat recent de Congregația pentru doctrina credinței în rândul episcopilor arată ”o situație care”, spune papa Francisc, ”mă doare și mă îngrijorează, confirmând necesitatea de a interveni”: dorința de unitate a fost ”nesocotită cu gravitate”, iar concesiile oferite cu mărinimie au fost folosite ”pentru a mări distanțele, a împietri diferențele, a construi contrapuneri care rănesc Biserica și îi frânează mersul, expunând-o la riscul dezbinărilor”.
Papa Francisc se declară îndurerat în fața abuzurilor liturgice, comise ”de o parte și de cealaltă”, dar și întristat pentru ”o folosire instrumentală a Liturghierului Roman din 1962, caracterizat din ce în ce mai mult de o respingere crescândă nu doar a reformei liturgice, dar a Conciliului Vatican II, cu afirmația neîntemeiată și imposibil de susținut că ar fi trădat Tradiția și adevărata Biserică”. A pune la îndoială Conciliul, explică papa Francisc, ”înseamnă a pune la îndoială intențiile Părinților conciliari, care au exercitat puterea lor colegială de o manieră solemnă cum Petro et sub Petro la conciliul ecumenic și, în cele din urmă, a-L pune la îndoială pe însuși Spiritul Sfânt care călăuzește Biserica”.
”Este din ce în ce mai evidentă”, afirmă papa la finalul scrisorii adresată episcopilor, ”legătura strânsă dintre alegerea celebrărilor după cărțile liturgice precedente Conciliului Vatican II și respingerea Bisericii și a instituțiilor sale în numele a ceea ce ei consideră adevărata Biserică. Este un comportament care”, spune Sfântul Părinte, ”contrazice comuniunea, alimentând acel impuls către dezbinare împotriva căreia a reacționat cu tărie Apostolul Paul. Dacă mă văd constrâns să revoc concesia acordată de predecesorii mei, o fac pentru a apăra unitatea Trupului lui Cristos”.
